Sfântul Nicolae, Iluminatorul Japoniei
Sfântul Nicolae, Iluminatorul Japoniei, cu numele de mirean Ivan Dimitrievici Kasatkin, s-a născut pe 1 august 1836 în satul Berezovsk, districtul Belsk, Eparhia de Smolensk, unde tatăl său slujea ca diacon. La vârsta de cinci ani şi-a pierdut mama. A terminat şcoala religioasă din Belsk, iar apoi Seminarul Teologic din Smolensk. În 1857, Ivan Kasatkin a intrat la Academia Teologică din Sankt Peterburg. La 24 iunie 1860, în lăcaşul de închinăciune al academiei, închinat celor Doisprezece Apostoli, Episcopul Nectarie îl tundea în monahism, cu numele Nicolae.
Pe 29 iunie, de sărbătoarea celor mai de seamă Apostoli, Petru şi Pavel, călugărul Nicolae a fost hirotonit diacon. A doua zi, la sărbătoarea hramului bisericii academiei, a fost hirotonit în sfânta preoţie. Mai târziu, la cererea sa, Părintele Nicolae a fost trimis în Japonia, ca paroh al bisericii consulare din oraşul Hakodate.
La început, predicarea Evangheliei în Japonia părea complet imposibilă. Conform propriilor cuvinte ale Părintelui Nicola…
„…japonezii vremii îi privesc pe străini ca pe nişte fiare, iar creştinismul ca pe o sectă ticăloasă, căreia îi puteau aparţine numai ticăloşii şi vrăjitorii”.
A petrecut opt ani studiind ţara, limba, comportamentul şi obiceiurile oamenilor în sânul cărora avea să predice.
În 1868, turma Părintelui Nicolae număra aproximativ douăzeci de japonezi. La sfârşitul anului 1869, ieromonahul Nicolae a raportat personal, la Sinodul din Petersburg, despre lucrările sale. S-a luat decizia, la 14 ianuarie 1870, de a forma o misiune duhovniească rusească specială pentru predicarea Cuvântului lui Dumnezeu în rândul japonezilor păgâni. Părintele Nicolae a fost ridicat la rang de arhimandrit şi numit în funcţia de şef al acestei misiuni.
Întorcându-se în Japonia, după doi ani în Rusia, a transferat o parte din responsabilitatea turmei Hakodate, Ieromonahului Anatolie, şi şi-a început activitatea misionară în Tokyo. În 1871, a avut loc o persecuţie împotriva creştinilor, în Hakodate. Mulţi au fost arestaţi (printre ei, primul preot ortodox japonez, Pavel Sawabe). Abia în 1873 persecuţia s-a diminuat oarecum şi predicarea liberă a creştinismului a devenit posibilă.
În acest an, Arhimandritul Nicolae a început construcţia unei clădiri din piatră în Tokyo, care să găzduiască o biserică, o şcoală pentru cincizeci de bărbaţi şi, mai târziu, o şcoală religioasă, care a devenit seminar în 1878.
În 1874, Episcopul Pavel de Kamchatka a sosit la Tokyo, pentru a hirotoni ca preoţi mai mulţi candidaţi japonezi recomandaţi de Arhimandritul Nicolae. În Misiunea din Tokyo, existau patru şcoli: pentru cei ce urmau să catehizeze, pentru femei, pentru slujitorii Bisericii şi un seminar. La Hakodate, existau două şcoli separate, pentru băieţi şi fete.
În a doua jumătate a anului 1877, Misiunea a început publicarea periodică a Revistei „Church Herald”. Până în anul 1878, existau deja 4 115 creştini în Japonia şi exista o serie de comunităţi creştine. Slujbele şi cursurile bisericeşi în japoneză, publicarea cărţilor religioase şi morale au permis Misiunii să obţină astfel de rezultate într-un timp scurt. Arhimandritul Nicolae a cerut Sfântului Sinod, în decembrie 1878, să pună la dispoziţie un Episcop pentru Japonia.
Arhimandritul Nicolae a fost sfinţit Episcop, la 30 martie 1880, în Catedrala Preasfintei Treimi din Lavra Alexandru Nevski. Întorcându-se în Japonia, şi-a reluat lucrarea apostolică, demonstrând o fervoare sporită. A finalizat construcţia Catedralei Învierii lui Hristos, din Tokyo, a tradus cărţile de slujbă şi a compilat un dicţionar teologic ortodox special, în limba japoneză.
O mare greutate s-a abătut asupra Sfântului şi turmei sale, în timpul Războiului Ruso-Japonez. Pentru munca sa ascetică în aceşti ani grei, a fost ridicat la rang de Arhiepiscop.
În 1911, trecuse o jumătate de secol de când tânărul ieromonah Nicolae punea prima oară piciorul pe pământul japonez. La acea vreme, în 1911, existau 33 017 creştini, în 266 de comunităţi ale Bisericii Ortodoxe Japoneze, inclusiv 1 Arhiepiscop, 1 Episcop, 35 de preoţi, 6 diaconi, 14 instructori de cântări şi 116 pregătitori în catehizare.
Pe 3 februarie 1912, Arhiepiscopul Nicolae s-a mutat cu pace la Domnul, la vârsta de şaptezeci şi şase de ani. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a proslăvit, pe 10 aprilie 1970, Sfântul fiind cinstit de mult timp în Japonia ca om drept şi mijlocitor în rugăciune înaintea Domnului.
__________________________
Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere şi adaptare după ediţii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi străine
