publicat în: Arhivă

Sfântul Sava de Ioannina

Nu se ştie unde s-a născut Sfântul Sava. A dus o viaţă de asceză în Sfânta Mănăstire a Sfântului Slăvitului Înaintemergător Ioan, de pe o insulă a Lacului Ioanninei, pe la mijlocul secolului al XV-lea.

El a fost Părintele duhovnicesc al Sfinţilor Nectarie (+ 1550) şi Teofan (+ 1544), care erau descendenţi din distinsa familie Apsaras a Imperiului Bizantin. Aceştia sunt cinstiţi în comun pe 17 mai.

Sfântul Sava a fost fiul unei familii aristocrate şi, de mic, a iubit sărăcia lui Iisus Hristos. Până la ultima suflare, a trăit ca pustnic umil şi sărac. Nimeni nu l-a văzut vreodată furios, judecând sau plângându-se de nedreptăţi. Inima sa era prea plină de smerenie, despre care el însuşi spunea:

„Smerenia este piatra de temelie solidă şi nezdruncinată pe care stă clădită viaţa duhovnicească”.

Era un isihast, iar viaţa sa ascetică era foarte strictă. Se ruga în fiecare seară, până dimineaţa. Mâncarea lui era simplă şi foarte puţină. Niciodată carnea, peştele sau brânza nu au apărut pe masa lui şi nu a turnat niciodată vreo picătură de ulei in mâncare.

Sfântul Sava s-a mutat cu pace la Domnul, în 1505. Când şi-a dat sufletul Domnului, trupul său lăsa o mireasmă de nedescris. Sfântul a fost înmormântat în Mănăstirea Slăvitului Înaintemergător. O sfântă relicvă a Sfântului se păstrează şi este venerată în Mănăstirea Roussanou a Schimbării la Faţă din Meteora.

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere si adaptare dupa editii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi străine