publicat în: Arhivă

Dreptul Simeon, de Dumnezeu-Primitorul

Dreptul Simeon, de Dumnezeu-Primitorul, era, după mărturia Sfântului Evanghelist Luca, un om drept şi credincios care aştepta mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era peste el (Sfânta Evanghelie după Luca 2:25). Dumnezeu i-a promis că nu va muri până când Mesia Cel Promis, Hristos Domnul, va veni în lume.

Istoricii antici ne spun că faraonul egiptean Ptolemeu al II-lea Filadelf (285-247 î.e.n.) a dorit să includă texte ale Sfintei Scripturi în faimoasa Bibliotecă din Alexandria. El a invitat cărturari din Ierusalim, iar Sanhedrinul i-a trimis pe înţelepţii săi. Dreptul Simeon a fost unul dintre cei şaptezeci de cărturari care au venit în Alexandria pentru a traduce Sfânta Scriptură în greacă. Lucrarea finalizată s-a numit „Septuaginta” şi este versiunea Vechiului Testament folosită de Biserica Ortodoxă.

Sfântul Simeon traducea o carte a Sfântului Profet Isaia şi citea cuvintele:

„Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 7:14).

El a crezut că termenul de „Fecioara” este folosit inexact şi a vrut să corecteze textul pentru a deveni „femeie”. În acel moment i s-a arătat un înger şi i-a tras înapoi mâna spunând:

„Vei vedea aceste cuvinte împlinite. Nu vei muri până nu Îl vei vedea pe Hristos Domnul născut dintr-o Fecioară Curată Nepătată”.

Din acea zi, Sfântul Simeon a trăit în aşteptarea lui Mesia Cel Promis. Într-o zi, Bătrânul Drept a avut o revelaţie de la Duhul Sfânt şi a venit la Templu. Se întâmpla chiar în ziua (a patruzecea după Naşterea lui Hristos), când Fecioara Maria şi Sfântul Iosif au venit la Templu pentru a îndeplini ritualul prescris de Legea evreiască.

Când Sfântul Simeon a văzut sosirea lor, Duhul Sfânt i-a dezvăluit că Pruncul Dumnezeiesc ţinut de Preacurata Fecioară Maria este Mesia Cel Promis, Mântuitorul lumii. Bătrânul L-a luat pe Copil în braţe şi a zis:

„Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.” (Sfânta Evanghelie după Luca 2: 29-32).

Există o scriere crestină în câteva rânduri (numărul 46) în „Antologia Greacă” care se adresează Sfântului Simeon. Îi spune Bătrânului Drept să primească Pruncul Care S-a născut înaintea lui Adam şi Care îl va slobozi pe Simeon din această viaţă şi îl va aduce la viaţa veşnică. O idee similară este exprimată în Apostiha slavă la Sărbătoarea Naşterii Domnului (24 decembrie). Acolo, Maica Domnului se referă la Fiul ei ca fiind mai în vârstă decât vechiul Adam.

Simeon a binecuvântat pe Fecioara Preacurată şi pe Sfântul Iosif şi, întorcându-se către Maica Domnului, a spus:

„Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.” (Sfânta Evanghelie după Luca 2: 34-35).

Sfântul Evanghelist continuă:

„Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.” (Sfânta Evanghelie după Luca 2: 36-38).

Sfântul şi Dreptul Simeon de Dumnezeu-Primitorul a murit la o vârstă mult înaintată (Sfânta Tradiţie aminteşte că avea 360 de ani). Sfintele sale Moaşte au fost mutate la Constantinopol, în secolul al VI-lea. Mormântul său a fost văzut de pelerinul rus Sfântul Antonie, viitorul Arhiepiscop de Novgorod (8 octombrie), în anul 1200.

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere si adaptare dupa editii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi straine