publicat în: Arhivă

Sfânta Brigid, începătoarea monahismului cenobitic al femeilor în Irlanda

Sfânta Brigid, „Maria din Gael”, s-a născut în jurul anului 450 în Faughart, la aproximativ 3 Km de Dundalk, în districtul Louth. Tatăl ei era un păgân pe nume Dubthach, iar mama sa era Brocessa (Broiseach), una dintre roabele acestuia.

Încă din copilărie, a fost cunoscută pentru mila sa faţă de cei săraci. Îi hrănea pe amărâţi, dându-le îmbrăcăminte şi chiar bunuri ale tatălui său. Într-o zi, acesta a dus-o pe Brigid la curtea regelui, lăsând-o afară să-l aştepte. El i-a cerut regelui să o cumpere pe fiica lui, odată ce milostenia acesteia “excesivă” îl costa prea scump. Regele a cerut să o vadă pe fată, aşa că Dubthach l-a condus afară. Însă, chiar în acel moment au surprins-o dând sabia tatălui ei, unui cerşetor. Această sabie îi fusese înmânată lui Dubthach de însuşi regele, care avea acum să zică: „Nu pot cumpăra o fată care să mă preţuiască atât de puţin”.

Sfânta Brigid a fost tunsă în monahism de mâna Sfântului Mael din Ardagh (6 februarie). La scurt timp după aceasta, ea a întemeiat o mănăstire, pe un teren oferit de Regele Leinster. Aria a fost numită Cill Dara (Kildare), sau „Biserica Stejarului”. Acesta a fost începutul monahismului cenobitic (cu viaţă de obşte) al femeilor în Irlanda.

Minunile săvârşite de Sfânta Brigid sunt prea numeroase pentru a fi relatate aici, dar poate că o singură istorisire va fi suficientă. Într-o seară, sfânta stareţă stătea cu călugăriţa oarbă Dara. De la apusul soarelui şi până la răsărit, ele au vorbit despre bucuriile Împărăţiei Cerurilor şi despre dragostea lui Hristos, pierzând orice urmă a timpului. Sfânta Brigid s-a arătat mişcată de frumusețea pământului şi a cerului, în lumina dimineţii. Realizând că sora Dara nu putea să aprecieze această frumuseţe, a devenit foarte tristă. Apoi, s-a rugat şi a făcut Semnul Crucii peste ochii Darei. Deodată, ochii călugăriţei oarbe s-au deschis şi a văzut soarele la răsărit, iar copacii şi florile scânteind de rouă. A privit o vreme, apoi s-a întors spre Sfânta Brigid şi a spus:

„Închide-mi din nou ochii, maică dragă, pentru că atunci când lumea poate fi văzută de ochi, atunci Dumnezeu este văzut mai puţin clar de suflet”.

Sfânta Brigid s-a rugat din nou, iar Dara a devenit din nou oarbă.

Sfânta Brigid a adormit în Domnul în anul 523, după ce a primit Sfânta Împărtăşanie de la Sfântul Ninnidh din Inismacsaint (18 ianuarie). A fost înmormântată la Kildare, dar sfintele sale moaşte au fost mutate în Downpatrick, în timpul invaziilor vikingilor. Se crede că a fost îngropată în acelaşi mormânt cu Sfântul Patrick (17 martie) şi Sfânta Columba din Iona (9 iunie).

La sfârşitul secolului al XIII-lea, capul ei a fost adus în Portugalia, de trei cavaleri irlandezi, în drumul lor catre lupta ce aveau sa o dea în Ţara Sfântă. Au lăsat această sfântă relicvă în Biserica parohială Lumiar, la aproximativ 5 Km de Lisabona. Părticele din Sfintele Moaşte au fost aduse înapoi în Irlanda, în 1929, şi aşezate într-o nouă Biserică Sfânta Brigid, din Dublin.

Sfintele Moaşte ale Sfintei Brigid a Irlandei au fost distruse în secolul al XVI-lea, de Lord Gray, în timpul domniei lui Henric al VIII-lea.

Tradiţia de a face cruci din papură, “ale Sfintei Brigid”, şi de a le atârna în casă este încă respectată în Irlanda, unde evlavia faţă de această sfântă este încă puternică. De asemenea, este venerată în nordul Italiei, Franţa şi Ţara Galilor.

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare după ediţii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi străine