Sfântul Petru al Galatiei

Sfântul Petru al Galatiei a trăit în secolele IV-V şi provenea din regiunea Mării Negre. Încă de la o vârstă fragedă s-a remarcat prin credinţa sa înflăcărată şi determinarea sa de a dobândi comori duhovniceşti. Când avea şapte ani, a plecat în Galatia şi apoi în Palestina, unde credinţa sa a devenit şi mai puternică. În perioada celui de-al doilea sfert al secolului al IV-lea, el adoptase o viaţă ascetică în munte, care fusese slăvită de atâţia mari atleţi duhovniceşti şi învăţători ai creştinismului.

Sfântul Petru al Galatiei a săvârşit minuni, aşa cum doar Hristos a făcut, astfel încât chiar şi hainele sale aveau o putere minunată, cum s-a mai întâmplat doar cu ştergarele şi şorţurile Sfântului Apostol Pavel (Faptele Sfinţilor Apostoli 19:12). Nu a durat mult până când s-au observat roadele sale duhovniceşti şi mulţi oameni au venit la el, culegând sfaturi valoroase şi mângăiere pentru rănile sufletului lor, care erau foarte greu de vindecat.

Datorită marii sale virtuţi, el a primit de la Dumnezeu şi darul de a i se supune demonii. El a scăpat de demoni pe un om posedat, pe nume Daniel, pe care l-a pregătit în ale ascezei, apoi l-a acceptat drept coslujitor.

Mai târziu, el a vindecat-o pe mama istoricului Episcop Fericit Teodoret al Cirului, o femeie credincioasă care suferea de o boală incurabilă la un ochi. Auzind despre darul Sfântului Petru de a face minuni, ea spera că el o va vindeca de această nenorocire cumplită. Mama lui Teodoret avea doar douăzeci şi trei de ani când a mers să-l vadă. Era foarte frumoasă şi avea faţa sulemenită, o rochie scumpă de mătase şi brăţări de aur pe mâini, precum şi zale din aur în urechi. Când sfântul călugăr a privit-o, el a văzut un pământ bun (Sfânta Evanghelie după Matei 13: 8) pentru un cuvânt de învăţătură roditor, dar a decis ca mai întâi să o vindece de patima pentru îmbrăcămintea frumoasă.

Acesta a zis:

„Copila mea, după cum un pictor care nu pictează conform regulilor artei sale, ci după cum vrea, insultă arta picturii, la fel şi cei care îşi acoperă feţele cu vopsea roşie, albă sau neagră, Îl jigneşte pe Creator, pentru că astfel par să-L acuze de imperfecţiune în creaţia Sa, însă El are puterea de a face ceea ce doreşte. După cum a scris Profetul-Rege David: „Toate câte a vrut Domnul a făcut” (Psalmi 134:6). El dă, tuturor, lucrurile de trebuinţă şi nimic dăunător. Nu desfigura imaginea divină creată de Dumnezeu”.

Cuvintele călugărului au căzut pe un teren fertil şi au produs roade bune. Tânăra a căzut la picioarele ascetului şi l-a rugat să se roage pentru ea şi să o vindece. Sfântul Petru a răspuns:

„Dacă ai o credinţă neclintită în ajutorul lui Dumnezeu, vei fi vindecată de boala ta; pentru că Dumnezeu este întotdeauna gata să răspundă cererilor unui suflet credincios”.

Apoi şi-a aşezat mâna peste ochiul afectat şi, făcând Semnul Crucii, a vindecat-o.

Odată, Sfântul a făcut să orbească un magistrat al oraşului, care dorea să violeze o anumită călugăriţă, împiedicându-l astfel să îşi împlinească dorinţa păcătoasă. Sfântul Petru a făcut multe alte mari minuni, după cum relatează Episcopul Teodoret (care i-a scris Viaţa).

După ce a trăit într-un mod plăcut lui Dumnezeu timp de nouăzeci şi nouă de ani, Sfântul Petru şi-a dat sufletul lui Dumnezeu şi a primit răsplata muncii sale duhovniceşti şi ascetice, în anul 429. (sau având vârsta de 95 de ani, conform altor surse).

În rânduiala grecească, Sfântul Petru al Galatiei este pomenit pe 25 noiembrie. El nu trebuie confundat cu celălalt Sfânt Petru din Galatia, care a trăit în secolul IX şi este pomenit pe 9 octombrie.