Sfânta Trifina era din Cizic, în Helespont, si era fiica părinţilor credincioşi: senatorul Anastasie şi credincioasa sa soţie Socratia.
Ea şi-a dezvăluit educaţia sa crestină şi curajul în timpul unei persecuții în care, pentru a întări pe cei slabi, și-a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Hristos şi în triumful suprem al Ortodoxiei. De îndată ce liderul Cezar a auzit aceste lucruri, s-a înfuriat şi a ordonat arestarea Sfintei. Ordinul său a fost executat şi au început torturile.
În primul rând, Sfânta Trifina a fost aruncată într-un cuptor de foc, dar în mod minunat a scăpat. Apoi, a fost aruncată dintr-un copac înalt, pe un pat de cuie de fier. Ulterior, a fost dată unor animale sălbatice pentru a fi devorată, dar acestea nu i-au făcut rău. În cele din urmă, a fost lovită de un taur înnebunit. În acest fel, Sfânta a primit slăvita cunună a muceniciei, în primul secol.
Un izvor de apă pură a izvorât în locul în care Sfânta Trifina şi-a vărsat sângele. După ce beau această apă, femeile care năşteau dar nu aveau lapte reuşeau să îşi alăpteze proprii copii nou-născuţi.
Sfânta Trifina este chemată în ajutor, în rugăciune, de femeile care au dificultăţi în a-şi alăpta bebeluşii.
