publicat în: Arhivă

Minunata Icoană a Maicii Domnului, din Tinos

Această icoană foarte venerată a Bunei Vestiri a fost descoperită în ruinele vechii Biserici Sfântul Ioan Botezătorul, pe 30 ianuarie 1823.

Un bărbat în vârstă, Mihail Polizoes, a avut un vis cu puţin înainte de Sărbătoarea Bunei Vestiri din 1821, în care Maica Domnului i s-a arătat în veşminte albe strălucitoare. Ea l-a instruit să sape pe câmpul lui Antonie Doxaras, în afara oraşului, unde va găsi icoana. Ea i-a spus, de asemenea, să construiască o biserică pe acel teren, întrucât odată fusese una acolo. Regina Cerului a promis, de asemenea, că îl va ajuta să împlinească aceste sarcini.

La trezire, s-a închinat si a încercat să se întoarcă la culcare, crezând că visul său fusese o ispită a diavolului. Înainte de a adormi, Mihail a văzut-o din nou pe Născătoarea de Dumnezeu si a observat cum camera îi era inundată de o lumină albă, blândă. Capul Ei era înconjurat de Lumină Divină, iar faţa Sa arăta o graţie şi dulceaţă de nespus. Vorbind cu bătrânul, Aceasta a spus:

„De ce te temi? Frica ta vine din necredinţă. Ascultă! Eu sunt Panagia (Cea Preasfântă). Vreau să sapi pe câmpul lui Antonie Doxaras, unde este îngropată icoana mea. Te rog să faci asta ca pe o favoare, bătrâne. Vei construi o biserică acolo şi eu te voi ajuta”.

Apoi a dispărut.

A doua zi, dimineaţă, Mihail a intrat în sat şi i-a spus preotului ce i s-a întâmplat în timpul nopţii. Preotul a crezut, de asemenea, că visul este o ispită, aşa că l-a îndemnat pe Mihail să vină pentru Spovedanie şi Împărtășanie. Bătrânul, însă, nu era convins că viziunile sale erau simple vise sau ispite demonice. El le-a povestit locuitorilor satului experienţa sa. Unii au râs de el, dar doar doi i-au crezut cuvintele.

Cei doi bărbaţi au mers cu el la câmp, într-o noapte, şi au săpat în multe locuri, dar nu au găsit nimic. Apoi au săpat într-un alt loc şi au găsit rămăşiţele unui zid vechi. Negăsind nimic altceva decât cărămizi, au fost nevoiţi să renunţe la căutare, dimineaţa, pentru ca turcii să nu afle ce fac.

Antonie Doxaras, proprietarul terenului, a găsit cărămizile si a încercat să le folosească pentru a construi un cuptor. Mortarul nu se lipea, însă, de cărămizi, asa că ori de câte ori încerca să construiască o secţiune a cuptorului, acesta se prăbusea. Muncitorii erau convinsi că Dumnezeu le arăta cum cărămizile din biserica veche nu trebuiau folosite pentru cuptor.

Sfânta Pelaghia (23 iulie), o călugăriţă de optzeci de ani, a avut mai multe vise în iunie 1822, în care i s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Sfânta Pelaghia vieţuia în mănăstirea de maici Adormirea Maicii Domnului, din Muntele Kechrovounios, la aproximativ de mers faţă de sat. Vieţuise din vârstă fragedă în mănăstire si era cunoscută pentru marea ei virtute si evlavie.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a apărut în vis si i-a poruncit să meargă la Stamatelos Kangades (un om de vază al satului) şi să-i spună să descopere Biserica Sfântul Ioan Botezătorul de pe câmpul lui Antonie Doxaras.

Înspăimântată de viziune, Pelagia a atribuit visul imaginaţiei şi a început să se roage. Îi era frică să povestească altcuiva despre visul ei, dar în săptămâna următoare Născatoarea de Dumnezeu i-a apărut din nou, amintindu-i instrucţiunile Sale. Totuşi, călugăriţa a rămas tăcută şi nu a spus nimănui viziunea sa. Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu a apărut a treia oară, de data aceasta într-o manieră severă. A pedepsit-o pe călugăriţă pentru necredinţa ei, spunând:

„Du-te şi fă cum ţi-am spus. Fii ascultătoare!”.

Sfânta Pelagia s-a trezit înfricoşată şi tremurând. În timp ce deschidea ochii, văzu aceeaşi femeie tainică pe care o văzuse în timp ce dormea. Cu mare efort, ea a întrebat:

„Cine eşti, Doamnă? De ce eşti supărată pe mine şi de ce îmi porunceşti să fac aceste lucruri?”.

Femeia a ridicat mâna şi a zis:

„Binevesteţe, Pământule, bucurie mare!” (stih din Cântarea a Noua a Canonului la Utrenia Bunei Vestiri).

Înţelegând în cele din urmă, călugăriţa în vârstă a exclamat cu bucurie:

„Lăudaţi, Ceruri, Slava lui Dumnezeu…” (următorul vers al stihului).

Imediat, a informat-o pe stareţă despre viziunile sale şi i-a spus şi lui Stamatelos Kangades. Domnul Kangades, care fusese desemnat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să efectueze săpăturile la biserică, l-a informat pe Episcopul Gavriil despre aceste evenimente. Episcopul auzise deja de visul lui Mihail Polizoes şi şi-a dat seama că relatarea călugăriţei Pelagia se punea de acord cu viziunea lui. Episcopul Gavriil a scris tuturor bisericilor de pe Insula Tinos, îndemnându-le să coopereze în găsirea bisericii şi a icoanei.

Săpăturile au început în septembrie 1822, sub supravegherea domnului Kangades. Fundaţiile bisericii Sfântul Ioan, distruse de arabi în 1200, au fost descoperite. O fântână veche a fost găsită lângă biserică, dar nu şi sfânta icoană. Banii s-au terminat şi astfel eforturile au fost abandonate.

Încă o dată Maica Domnului i s-a arătat Sfintei Pelagia, îndemnând să continue săpăturile. Episcopul Gavriil a trimis un apel pentru donaţii, pentru a construi o nouă biserică pe temeliile vechii Biserici Sfântul Ioan Botezătorul. Noua biserică a fost zidită şi a fost închinată Sfântului Ioan şi Fântânii Dătătoare de Viaţă.

Pe 30 ianuarie 1823, muncitorii nivelau pământul în interiorul bisericii, făcând pregătiri pentru a pune noua pardoseală de piatră. În jurul prânzului, unul dintre muncitori, Emanuel Matsos, a lovit cu un târnăcop o bucată de lemn, tăind-o prin mijloc. S-a uitat la una dintre bucăţile de scândură şi a văzut că era arsă pe o parte, în timp ce pe cealaltă parte se observau urme de vopsea. În timp ce desprindea murdăria cu mâna, a văzut că era o icoană. Unind cele două bucăţi de lemn, s-a închinat venerând icoana.

I-a chemat pe ceilalţi muncitori, care au venit şi s-au închinat la icoană. Când icoana a fost curăţată, s-a văzut că este o icoană a Bunei Vestiri. Divizarea a avut loc prin mijlocul icoanei, între Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Arhanghelul Gavriil. Nicio înfăţişare nu a fost deteriorată, iar acest lucru a fost considerat o minune.

În aceeaşi zi, icoana a fost înmânată Episcopului Gavriil, care a sărutat-o şi a strigat:

„Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale!”.

După găsirea icoanei, locuitorii din Tinos au fost plini de zel în construirea unei biserici magnifice în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Oamenii și-au oferit banii şi au ajutat cu propria lor muncă la construirea Bisericii Evanghelistria (Cea Care a primit Vestea Cea Bună).

Noua biserică a fost finalizată în 1823 și a fost sfinţită de Episcopul Gavriil. Sfânta Pelagia din Tinos a adormit în Domnul la 28 aprilie 1834. Cu toate acestea, ziua ei de sărbătoare este pe 23 iulie.

Icoana Tinos a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu continuă să fie venerată ca una dintre cele mai sfinte comori ale Greciei. Nenumărate minuni de vindecare şi scăpare de pericol nu încetează de când a fost descoperită icoana.

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare, după ediţia recentă a Sinaxarului în limba engleză al Bisericii Ortodoxe a Americii