Sfântul Nou Mucenic Dimitrie din Sliven, Bulgaria

Sfântul Nou Mucenic Dimitrie din Sliven, Bulgaria

Sfântul Nou Mucenic Dimitrie din Sliven, s-a născut pe 9 octombrie 1818, în Sliven, Bulgaria. Părinţii săi nu au reuşit, în primii opt ani ai căsniciei lor, să aibă copii. Rugăciunile acestora către Dumnezeu au primit, însă, răspuns şi astfel li s-au născut fiii Ştefan şi Dimitrie.

Dimitrie era fiul mai mic şi a fost crescut în evlavie. Nu a mers la şcoală, dar frecventa des biserica şi reţinea multe rugăciuni şi slujbe. După ce părinţii lor au murit, Ştefan a plecat de acasă şi a pornit spre Ţara Românească. Dimitrie a rămas în casa familiei sale, care avea să se prăbuşească foarte curând, din cauza vechimii sale. Musulmanii au folosit această scuză, pentru a pune mâna pe proprietatea din jur, iar Dimitrie devenea astfel slujitor al unuia dintre ei. Familia musulmană a încercat să-l convertească la religia ei, dar Dimtrie a rezistat acestor încercări.

„Religia noastră creştină ortodoxă ne-a fost dată de Domnul Iisus Hristos”, a spus el, „în timp ce a voastră v-a fost dată de Mohamed, un simplu om”.

La auzirea acestui lucru, l-au alungat pe Dimtrie din casă, ulterior el având să devină brutar. Chiar şi în timp ce îşi vindea pâinea la piaţă, Dimitrie mărturisea credinţa ortodoxă şi dădea în vileag slăbiciunile islamului. Bineînţeles, acest lucru i-a revoltat pe musulmani, ei începând să-şi pună la cale răzbunarea.

Un nou cadiu a venit în Sliven, iar Dimitrie a fost ales să-i pregătească mâncarea. Beii locali îl aleseseră pe Sfânt, pentru că ştiau că insulta Islamul. Cadiul i-a oferit tutun şi băuturi alcoolice, dar Dimitrie a spus că nu fumează şi nu bea. Când a încercat să plece, cadiul i-a zis: „Lasă-mă să te fac musulman. Uite ce viaţă bună ducem! Dacă te vei converti, îi voi spune stăpânului tău să-ţi dea pe fiica lui în căsătorie, şi jumătate din bogăţiile lui”.

Dimitrie a răspuns, sarcastic: „Aaa, sigur!”.

Confundând acest lucru cu un răspuns serios, unul dintre musulmani a început să înfăşoare pânză în jurul capului tânărului, sub forma unui turban. Dimitrie a azvârlit turbanul la pământ şi a fugit din casă. Unii dintre agareni l-au urmărit, dar nu au reuşit să-l prindă. Timp de trei zile s-a ascuns în satul Ichera, fără mâncare sau apă.

Dimitrie a mers la un episcop, mai apoi, povestindu-i istoria sa. Episcopul l-a încurajat să rămână ortodox, apoi l-a lăsat liber, dându-i o monedă de aur şi o cruce de lemn. Schimbând moneda pentru mărunt, Dimitrie a dat jumătate din bani săracilor. Apoi, a mers la un gardian musulman şi i-a zis că el este cel pe care îl caută. A fost escortat înapoi la Sliven, cu mâinile legate la spate. Când întâlnea un creştin ortodox, Dimitrie zicea:

„Iertaţi-mă, fraţilor. M-am predat singur acestor oameni necredincioşi, pentru slava credinţei noastre”.

Sfântul Dimitrie a fost aruncat în închisoare, aşa încât a cerut permisiunea ca fratele său, Preotul Ştefan, să-l viziteze. Cererea i-a fost refuzată, însă Părintele Ştefan a aflat că Dimitrie fusese încarcerat și a încercat să-l elibereze. Cadiul a ordonat să-l aducă pe Dimitrie, în timp ce lua masa cu alţi oficiali. El l-a întrebat pe Dimitrie dacă este dispus să primească islamul. Sfântul Mucenic al lui Hristos i-a explicat că niciodată nu promisese să devină musulman şi că nu avea intenţia de a face acest lucru. „Dacă mi-ai luat ironia drept adevăr, îmi pare rău pentru tine!”. El a continuat să-l numească pe Mohamed un prooroc fals şi, pe urmaşii acestuia fii ai satanei.

Cadiul i-a spus lui Dimitrie că, dacă nu va deveni musulman, va fi ucis. Apoi, l-a trimis înapoi în  închisoare, timp de trei zile, pentru a se gândi la aceasta. Fiind adus din nou înaintea cadiului, Dimitrie a refuzat să se convertească. Apoi, s-a ordonat executarea.

Când ceilalţi creştini au auzit despre mărturisirea neînfricată de credinţă a lui Dimitrie şi de moartea sa apropiată, l-au adus pe Părintele Ştefan la acesta. Dimitrie i-a spus Preotului că se teme că nu va putea suporta chinurile. Părintele Ştefan l-a îndemnat să rămână puternic şi să depună mărturie despre Hristos.

Sfântul Dimitrie a rămas în închisoare un an întreg. Supliciile sale au continuat şi nimeni nu l-a putut ajuta. La începutul anului, mai mulţi musulmani s-au adunat şi i-au strigat cadiului să-l execute pe Dimitrie. De aceea, l-a chemat pe Dimitrie, să i se înfăţişeze. Martirul, neînfricat, a rămas neclintit în hotărârea sa, batjocorind credinţa aceluia.

Pentru ultima dată, lui Dimitrie i-a fost dată ocazia de a se converti la islam, altfel urmând sa fie omorât. După tot ce i-au făcut, el le-a spus că va rămâne creştin. Părintele Ştefan a venit şi el la închisoare, să audă mărturisirea Sfântului şi să-l împărtăşească.

În dimineaţa zilei de 30 ianuarie 1841, Sfântul Dimitrie a fost dus la locul de execuţie. Acesta le-a cerut iertare creştinilor pe care i-a întâlnit, cerându-le să se roage pentru el. Apoi, i s-a poruncit să îngenuncheze la pământ, pentru decapitare. Prima lovitură nu a reuşit, capul rămânând nemişcat. Odată cu a doua lovitură, capul martirului a căzut la pământ. Creştinii au înmuiat pânze în sângele său, iar Părintele Ştefan a strâns o parte din pământul îmbibat, într-o cutie.

Sfintele Moaşte au rămas neîngropate toată noaptea. Cadiul a ordonat aruncarea trupului în râu, a doua zi, deoarece musulmanii considerând că trupurile celor care îl insultă pe Mahomed nu ar trebui să fie primite de pământ. După o plată suficientă, cadiul a permis ca trupul să fie luat spre înmormântare în grădina mânăstirii. Sfântul Dimitrie trăieşte acum în Împărăţia Cerească, slăvind Preasfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, purururea şi în vecii vecilor.

__________________________

Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare, după ediţia recentă a Sinaxarului în limba engleză al Bisericii Ortodoxe a Americii