publicat în: Arhivă

Sfântul Nou Mucenic Dimitrie din Sliven, Bulgaria, şi fratele său Părintele Ştefan din Ţara Românească

Sfântul Nou Mucenic Dimitrie din Sliven, s-a născut pe 9 octombrie 1818, în Sliven, Bulgaria. Părinţii lui nu au avut copii în primii opt ani ai căsniciei. Rugăciunile lor către Dumnezeu au primit, însă, răspuns şi astfel li s-au născut fiii Ştefan şi Dimitrie.

Dimitrie era fiul mai mic şi a fost crescut într-o manieră evlavioasă. Nu a mers la şcoală, dar frecventa des biserica şi reţinea multe rugăciuni şi slujbe. După ce părinţii lor au murit, Ştefan a plecat de acasă şi a pornit spre Ţara Românească. Dimitrie a rămas în casa familiei, care s-a prăbuşit curând din cauza vechimii sale. Musulmanii au folosit această scuză pentru a pune mâna pe proprietatea din jur, iar Dimitrie a devenit slujitor al unuia dintre ei. Familia musulmană a încercat să-l convertească la religia ei, dar Dimtrie a rezistat unor astfel de încercări.

„Religia noastră creştină ortodoxă ne-a fost dată de Domnul Iisus Hristos”, a spus el, „în timp ce a ta ţi-a fost dată de Mohammed, un simplu om”.

L-au alungat pe Dimtrie din casă, la auzirea acestui lucru, iar ulterior a devenit brutar. Chiar şi în timp ce îşi vindea pâinea pe piaţă, Dimitrie mărturisea credinţa ortodoxă şi sublinia slăbiciunile islamului. Bineînţeles, acest lucru i-a revoltat pe musulmani şi au început să-şi planifice răzbunarea.

Un nou cadiu a venit în Sliven, iar Dimitrie a fost ales să pregătească mâncarea. Beii locali l-au ales pentru că ştiau că insulta Islamul. Kadiul i-a oferit tutun şi băuturi alcoolice, dar Dimitrie a spus că nu fumează şi nu bea. Când a încercat să plece, cadiul i-a zis: „Lasă-mă să te fac musulman. Vezi ce viaţă bună avem. Dacă te vei converti, îi voi spune stăpânului tău să-ţi dea fiica lui în căsătorie şi jumătate din bogăţiile lui”.

Dimitrie a răspuns sarcastic: „A, sigur”.

Confundând acest lucru cu un răspuns serios, unul dintre musulmani a început să înfăşoare pânză în jurul capului tânărului, sub forma unui turban. Dimitrie a aruncat turbanul la pământ şi a fugit din casă. Unii dintre agareni l-a urmărit, dar nu a reuşit să-l prindă. Timp de trei zile s-a ascuns în satul Ichera, fără mâncare sau apă.

Dimitrie s-a dus la un episcop şi i-a spus istoria sa. Episcopul l-a încurajat să rămână ortodox, apoi l-a trimis cu o monedă de aur şi o cruce de lemn. Schimbând moneda pentru mărunt, Dimitrie a dat jumătate din bani săracilor. Apoi, s-a dus la un gardian musulman şi i-a zis că el este cel pe care îl caută. A fost escortat înapoi la Sliven, cu mâinile legate la spate. Când l-a întâlnit pe un creştin ortodox, Dimitrie i-a zis:

„Iertaţi-mă, fraţilor. M-am predat singur acestor oameni necredincioşi, pentru slava credinţei noastre”.

Când Sfântul Dimitrie a fost aruncat în închisoare, el a cerut ca fratele său, Preotul Ştefan, să-l viziteze. Cererea sa a fost refuzată, dar Părintele Ştefan a aflat că Dimitrie a fost încarcerat și a încercat să-l elibereze. Cadiul a ordonat să-l aducă pe Dimitrie, în timp ce lua masa cu alţi oficiali. Cadiul l-a întrebat pe Dimitrie dacă este dispus să accepte Islamul. Sfântul Mucenic al lui Hristos l-a informat că nu a promis niciodată să devină musulman şi că nu avea intenţia de a face acest lucru. „Dacă mi-ai luat ironia drept adevăr, îmi pare rău pentru tine”. El a continuat să-l numească pe Mohamed un prooroc fals şi, pe urmaşii acestuia, fii ai satanei.

Cadiul i-a spus lui Dimitrie că, dacă nu va deveni musulman, va fi ucis. Apoi l-a trimis înapoi la închisoare, timp de trei zile, pentru a lua în considerare acest lucru. Când a fost adus din nou în faţa cadiului, Dimitrie a refuzat să se convertească. Apoi, s-a ordonat executarea.

Când ceilalţi creştini au auzit de mărturisirea neînfricată de credinţă a lui Dimitrie şi de moartea sa iminentă, l-au adus pe Părintele Ştefan la el. Dimitrie i-a spus preotului că se teme că nu va putea suporta torturile. Părintele Ştefan l-a îndemnat să rămână puternic şi să depună mărturie despre Hristos.

Sfântul Dimitrie a rămas în închisoare un an întreg. Supliciile sale au continuat şi nimeni nu a putut să-l ajute. La începutul anului, mulţi musulmani s-au adunat şi i-au strigat cadiului să-l execute pe Dimitrie. De aceea, l-a chemat pe Dimitrie să i se înfăţişeze. Martirul neînfricat a rămas neclintit în hotărârea sa şi i-a batjocorit credinţa.

Pentru ultima dată, lui Dimitrie i s-a oferit alegerea de a se converti la islam sau de a fi omorât. El a spus că va rămâne creştin, după tot ceea ce i-au făcut. Părintele Ştefan a venit la închisoare să audă mărturisirea sfântului şi să-i dea Sfânta Împărtăşanie.

În dimineaţa zilei de 30 ianuarie 1841, Dimitrie a fost adus la locul de execuţie. Acesta le-a cerut iertare creştinilor pe care i-a întâlnit, rugându-i să se roage pentru el. Apoi, i s-a poruncit să îngenuncheze pe pământ, pentru decapitare. Prima lovitură nu a reuşit nimic, capul rămânând nemişcat. Odată cu a doua lovitură, capul martirului a căzut la pământ. Creştinii au înmuiat pânze în sângele său, iar Părintele Ştefan a strâns o parte din pământul îmbibat de sânge, într-o cutie.

Sfintele Moaşte au rămas neîngropate, toată noaptea. Cadiul a ordonat aruncarea trupului în râu a doua zi, deoarece musulmanii cred că trupurile celor care îl insultă pe Mahomed nu ar trebui să fie primite de pământ. După o plată suficientă, cadiul a permis ca trupul să fie luat spre înmormântare în grădina mânăstirii. Sfântul Dimitrie trăieşte acum în Împărăţia Cerească, slăvind Preasfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, şi purururea şi în vecii vecilor.

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare, după ediţia recentă a Sinaxarului în limba engleză al Bisericii Ortodoxe a Americii