Sfântul Efrem de Novi Torg, întemeietorul Mănăstirii Sfinţii Boris şi Gleb din oraşul Novy Torg, era originar din Ungaria. Împreună cu fraţii săi, Sfântul Moise Maghiarul (26 iulie) şi Sfântul Gheorghe (în maghiară Şandor), au renunţat la ţara natală, probabil pentru că era ortodox.
După ce au venit în Rusia, toţi cei trei fraţi au intrat în slujba Prinţului de Rostov, Sfântul Boris, fiul Sfântului Vladimir (15 iulie). Fratele Sfântului Efrem, Gheorghe, a fost ucis în anul 1015 la Râul Alta, împreună cu Sfântul Prinţ Boris. Ucigaşii i-au tăiat capul şi au luat medalionul de aur pe care îl primise de la Sfântul Boris. Sfântul Moise a reuşit să se salveze prin fugă şi a devenit călugăr la Mănăstirea Peşterilor din Kiev.
Sfântul Efrem, aflat în Rostov la acel moment, a ajuns la locul uciderii, a găsit capul fratelui său şi l-a luat cu el. Renunţând la slujba de la curtea domnească, Sfântul Efrem s-a retras la Râul Tverţa, pentru a duce o viaţă monahală solitară.
După ce mai mulţi călugări s-au stabilit lângă el, a înfiinţat o mănăstire în cinstea Sfinţilor Pătimitori Boris şi Gleb, în anul 1038. Fraţii l-au ales să-i conducă. Lângă mănăstire, nu departe de drumul de neguţătorie spre Novgorod, a fost construită o casă de străini, unde săracii şi călătorii stăteau gratuit. Sfântul Efrem a murit la bătrâneţe. Trupul său a fost înmormântat la mănăstirea pe care a întemeiat-o. Capul fratelui său, Sfântul Gheorghe, a fost, de asemenea, aşezat în mormânt, conform cu ultimele sale dorinţe. Sfintele moaşte ale Sfântului Efrem au fost descoperite în anul 1572.
