Sfântul Simeon cel Vechi, din Muntele Sinai

Sfântul Simeon cel Vechi, din Muntele Sinai

Sfântul Simeon cel Vechi (Bătrân) a fost numit astfel pentru a fi deosebit de Sfântul Simeon Stilitul (1 septembrie). El a practicat asceza în Siria, în secolul al V-lea, iar încă din copilărie a ieşit în pustia siriană şi a vieţuit într-o peşteră, în deplină singurătate.

Rugăciunea neîncetată şi cugetarea la Domnul l-au caracterizat neîncetat. Ascetul mânca doar ierburi, care creşteau în jurul peşterii sale. Când oamenii au început să vină la el pentru a primi îndrumare, a ales să păstreze tăcerea, aşa încât şi-a părăsit peştera şi s-a aşezat pe unul dintre munţii din lanţul Aman.

Dar, şi aici singurătatea sa a fost tulburată de mulţi vizitatori. Sfântul Simeon s-a retras, prin urmare, pe Muntele Sinai, unde fostul Profet Moise (4 septembrie) avusese parte de vederea lui Dumnezeu.

Prin rânduială dumnezeiască, Sfântul ascet s-a întors la Aman, după scurta sa şedere în Sinai, şi a întemeiat două mânăstiri: una în vârful muntelui, cealaltă la poalele lui. Conducând cele două mânăstiri, Sfântul Simeon i-a îndrumat pe călugări, avertizându-i despre înşelăciunile duşmanului omenirii şi învăţându-i cum să lupte împotriva ispitelor. El le-a fost model şi i-a încurajat în fapte ascetice, făcându-i să se gândească la mântuirea lor. Datorită sfinţeniei vieţii sale, Sfântul Simeon a primit, de la Dumnezeu, darul facerii de minuni.

După numeroasele nevoinţe ale vieţii sale ascetice, Sfântul Simeon s-a mutat la Dumnezeu, în jurul anului 390. Este cinstit în mod aparte în data de 26 ianuarie, în fiecare an.

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi adăugire Lăcaşuri Ortodoxe – 2023