Lacasuri Ortodoxe

De actualitate, în Ortodoxie

Sfântul Fericit David al IV-lea, Rege al Georgiei

– 26.01.2021 09:28 –

La sfârșitul secolului al XI-lea, Biserica Ortodoxă Georgiană a fost supusă unor încercări de proporţii catastrofale, atât fizic cât şi spiritual.

Sultanul Imperiului Seljuk, Jalal al-Dawlah Malik Shah (1073-1092), a capturat satul Samshvilde, i-a închis pe liderul său, Ioan Orbeliani, pe fiul său Liparit, a devastat Kvemo (De Jos) Kartli şi, în cele din urmă, a capturat întreaga Georgie, în ciuda victoriilor izolate ale Regelui Giorgi al II-lea (1072-1089). Înfricoşaţi, georgienii au părăsit casele lor, pentru a se ascunde în munţi şi păduri.

Profund tulburată de vremurile grele, naţiunea care îşi promisese odată dragostea necondiţionată pentru Hristos a început să cadă în păcat şi corupţie. Oameni de toate vârstele şi condiţiile au păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi au revenit pe calea pierzaniei. Dumnezeu şi-a manifestat mânia faţă de poporul georgian, trimiţând un cutremur teribil care le-a devastat sărbătorile pascale.

În anul 1089, în această perioadă de devastare şi disperare, Regele Giorgi al II-lea a abdicat, desemnând pe singurul său fiu de şaisprezece ani, David (cunoscut mai târziu ca „Restauratorul”), drept moştenitor al tronului. După cum stă scris că Tatăl Ceresc a spus: “Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el” (Psalmi 88:20).

Noul Rege încoronat, David, şi-a asumat o responsabilitate enormă privind bunăstarea Bisericii. El a sprijinit eforturile Consiliului Ruisi-Urbnisi de a restabili şi consolida autoritatea Bisericii Georgiene şi de a suprima vanitoşii feudali şi clericii nevrednici. În timpul domniei Regelui David, cele mai semnificative activităţi ale guvernului au fost desfăşurate în beneficiul Bisericii. În acelaşi timp, Consiliul de la Ruisi-Urbnisi a reafirmat rolul vital al Credinţei Ortodoxe în salvarea poporului georgian din mocirla fără de Dumnezeu în care se afundase.

Cel mai important dintre obiectivele Regelui David, la începutul domniei sale, a fost repatrierea celor care fugiseră din Georgia în timpul domniei turceşti. Regele şi-a chemat nobilii şi a început reunificarea naţiunii. Eforturile Regelui, de reunificare a Georgiei, au debutat în regiunea răsăriteană Kakheti-Hereti, dar turcii şi feudalii trădători nu au fost dispuşi să predea puterea pe care o câştigaseră în zonă. Cu toate acestea, armata Regelui David se afla în mâinile lui Dumnezeu, iar georgienii au luptat cu vitejie împotriva masivei armate turceşti. Regele David însuşi a luptat ca orice alt soldat,: trei dintre caii săi fiind ucişi, încălecând pe un al patrulea pentru a încheia lupta cu o victorie fantastică. Prezenţa turcă a fost eliminată din ţara sa.

Curând, însă, neiertătorul sultan al Seljukului, Mehmed (Muhammad) I din Bagdad (1105-1118), a ordonat unei armate de o sută de mii de soldaţi să mărşăluiască spre Georgia. Când Regele David a auzit de apropierea inamicului, a strâns imediat o armată de cincisprezece mii de oameni şi a condus-o spre Trialeti. O bătălie a pornit dimineaţa devreme şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, inamicul a fost învins. În acelaşi timp, consilierul regelui, Giorgi de Chqondidi, a recucerit oraşul Rustavi, în 1115, în timp ce armata georgiană recupera împrejurimile râului Mtkvari. (Giorgi din Chqondidi a fost sfătuitorul şi cel mai apropiat consilier al Regelui David. A deţinut funcţia de cancelar-procuror. La Consiliul de la Ruisi-Urbnisi, Regele David a introdus o nouă lege, care combina funcţia de cancelar-procuror cu cea de Arhiepiscop de Chqondidi, cel mai influent episcopat din Georgia). Un an mai târziu, turcii, care tăbărâseră între oraşele Karnipori şi Basiani, au fost alungaţi din ţară.

„Marile războaie” au continuat, iar sfântul rege a fost încununat de noi victorii. Fiul lui David, Dimitrie, (ulterior Cuviosul Damian), un tânăr distins prin „înţelepciune, sfinţenie, înfăţişare şi curaj”, a fost de mare preţ pentru tatăl său. Prinţul a condus un război asupra lui Shirvan, l-a capturat pe Kaladzori şi s-a întors la tatăl său cu sclavi şi mari bogăţii, ca pradă a războiului din acele zile. Un an mai târziu, satele Lore şi Agarani au fost reunite cu Georgia.

În ciuda victoriilor sale, Regele David ştia că va fi dificil pentru armata sa săracă să protejeze oraşele şi cetăţile recuperate, în acelaşi timp continuând să slujească drept forţă militară permanentă. Astfel, a devenit necesar să se înfiinţeze o armată permanentă separată. Înţeleptul rege a planificat să atragă oameni dintre qipchakşi, un trib din nordul Caucaziei, pentru a forma această armată. El cunoştea bine caracterul acestor oameni şi era încrezător că erau curajoşi şi experimentaţi în război. Mai mult, soţia lui David, Regina Gurandukhti, era fiica lui Atrak, conducătorul qipchakşilor. Atrak s-a arătat de acord, cu bucurie, la cererea ginerelui său, Regele.

Ca un adevărat diplomat care urmărea să menţină relaţii paşnice cu qipchakşii, Regele David l-a luat pe consilierul său, Giorgi de Chqondidi, şi a călătorit în regiunea Osetiei din nordul Caucazului. Acolo, Giorgi de Chqondidi, un „consilier al stăpânului său şi participant la marile sale lucrări şi victorii”, s-a mutat la Domnul. După aceasta, Regele David, descurajat, a declarat că regatul său va păstra tristeţea timp de patruzeci de zile. A realizat şi ceea ce îşi propusese să facă şi a selectat patruzeci de mii de qipchakşi pentru a-i adăuga la cei cinci mii de soldaţi georgieni pe care îi înrolase deja. Din acel moment, Regele David avea o armată permanentă de patruzeci şi cinci de mii de oameni.

Armata enormă a Regelui avea să dezrădăcineze în cele din urmă prezenţa turcilor din Georgia şi din împrejurimi, pentru totdeauna. Turcii învinşi s-au întors ruşinaţi la sultanul lor din Bagdad, îmbrăcaţi în negru, ca semn al durerii şi al înfrângerii. Cu toate acestea, neclintitul sultan Mahmud II (1118-1131) a adunat o coaliţie de ţări musulmane pentru a ataca Georgia. Sultanul l-a chemat pe liderul arab Durbays bin Sadaka, a poruncit propriului său fiu Malik (1152-1153) să-l slujească, a strâns o armată de şase sute de mii de oameni şi a mărşăluit încă o dată spre Georgia.

Era august 1121. Înainte de a pleca la luptă, Regele David şi-a inspirat armata cu aceste cuvinte:

„Ostaşi ai lui Hristos! Dacă luptăm curajos pentru credinţa noastră, vom învinge nu numai slujitorii diavolului, ci şi pe însuşi diavolul. Câştigăm cea mai mare armă în războiul duhovnicesc, atunci când încheiem legământ cu Dumnezeul Atotputernic şi jurăm că preferăm să murim pentru dragostea Lui decât să fugim de duşman. Şi dacă cineva dintre noi ar dori să se retragă, să luăm trunchiuri de copaci şi să blocăm intrarea în defileu, pentru a preveni acest lucru. Când inamicul se apropie, să atacăm cu înverşunare!”.

Niciunul dintre soldaţi nu s-a gândit să se retragă. Tacticile uimitoare de luptă ale Regelui şi minunile lui Dumnezeu au îngrozit inamicul. După cum s-a scris, „Mâna lui Dumnezeu l-a împuternicit şi Marele-Mucenic Gheorge l-a condus vizibil în luptă. Regele a anihilat inamicul fără de Dumnezeu, cu mâna sa dreaptă puternică”.

Bătălia de la Didgori a slăbit inamicul timp de mulţi ani. Anul următor, în 1122, Regele David a recucerit Capitala Tbilisi, care suportase jugul sclaviei timp de patru sute de ani. Regele a redat oraşul, ţării sale mamă. În 1123, Regele David a declarat satul Dmanisi drept proprietate georgiană şi astfel, în cele din urmă, unificarea ţării a fost completă.

O victorie a urmat alteia, în timp ce Domnul l-a apărat pe regele care L-a proslăvit pe Creatorul său.

În 1106, Regele David a început construcţia Mânăstirii Gelati din vestul Georgiei şi, de-a lungul vieţii sale, acest complex sacru a fost punctul central al eforturilor sale în favoarea renaşterii Bisericii Georgiene. Mânăstirea Gelati a fost cea mai glorioasă dintre toate lăcaşurile existente în numele lui Dumnezeu. Pentru a înfrumuseţa clădirea, Regele David a oferit multe dintre marile comori pe care le dobândise ca pradă de război. Apoi, a adunat pe toţi oamenii înţelepţi, drepţi, generoşi și evlavioşi dintre rudele sale şi din străinătate şi a înfiinţat Academia Teologică Gelati. Regele David a ajutat mulţi oameni din bisericile georgiene, atât în interiorul, cât şi în afara regatului său. Regele binevoitor a construit o ambulanţă primitivă pentru bolnavi și a oferit tot ce este necesar pentru recuperarea lor. A vizitat bolnavii, îi încuraja şi îi îngrijea ca un tată. Regele lua mereu cu el o pungă mică în care căra pomană pentru cei săraci.

Regele inteligent şi bine literat îşi petrecea timpul liber citind Sfintele Scripturi şi studiind ştiinţele. Şi-a luat cu el cărţile în război, solicitând ajutorul măgăruşilor şi cămilelor pentru a-şi transporta biblioteca. Când s-a săturat să citească, Regele David i-a făcut pe alţii să îi citească, în timp ce el asculta cu atenţie. Unul dintre biografii regelui îşi aminteşte: „De fiecare dată când David termina de citit Epistolele, nota un semn pe ultima pagină. La sfârşitul unui an, am socotit că le citise de douăzeci şi patru de ori”.

Regele David a fost, de asemenea, un scriitor exemplar. „Imnurile Pocăinţei” sale sunt egale în merit cu operele celor mai mari scriitori ai Bisericii.

Acest cel mai curajos, puternic şi drept rege georgian şi-a lăsat moştenitorii cu o mărturisire strălucită, la moarte. A reamintit toate păcatele pe care le-a săvârșit cu profunde plângeri şi I-a cerut lui Dumnezeu Atotputernicul iertare.

Regele David şi-a completat testamentul în 1125, iar în acelaşi an a abdicat şi l-a desemnat pe fiul său, Dimitrie, drept succesor. El i-a încredinţat fiului său sabia, i-a binecuvântat viitorul şi i-a urat mulţi ani în sănătate şi bună slujire Domnului. Regele s-a mutat cu pace la Domnul, la vârsta de cincizeci şi trei de ani.

Sfântul Restaurator David a fost înmormântat la intrarea în Mânăstirea Gelati. Dorinţa sa finală a fost sculptată în piatra propriului mormânt: “Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.” (Psalmi 131: 14).

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare, după ediţia recentă a Sinaxarului în limba engleză al Bisericii Ortodoxe a Americii

Continuă, citind cele mai recente știri,
apăsând aici