publicat în: Arhivă

Sfântul Mitropolit Vladimir de Kiev şi Gallich, primul episcop torturat şi ucis de comunişti în timpul Revoluției Ruse

Sfântul Mitropolit Vladimir de Kiev şi Gallich a fost primul episcop torturat şi ucis de comunişti în timpul Revoluției Ruse.

Vasile Nichiforovici Bogoiavlenschi s-a născut în provincia Tambov, din părinţi evlavioşi, la 1 ianuarie 1848. Tatăl său, preot, a fost ulterior ucis. Tânărul Vasile a absolvit Academia Teologică din Kiev în 1874 şi a predat la Seminarul Tambov timp de şapte ani, înainte de a fi hirotonit în sfânta preoţie.

Soţia sa a murit în 1886, iar singurul lor copil a murit la scurt timp după aceea. Vaduvit şi îndurerat a intrat în Mănăstirea Kozlov din Tambov şi a primit numele de Vladimir. În 1888 a fost sfinţit Episcop de Staraia Rusia şi a slujit ca Episcop Vicar al Eparhiei de Novgorod. În 1891 a fost repartizat Eparhiei de Samara. În acele zile, oamenii din eparhia sa sufereau de pe urma unei epidemiii de holeră şi a unei recolte distruse. Episcopul Vladimir s-a dedicat îngrijirii bolnavilor şi suferinzilor, inspirându-i pe alţii să-i urmeze exemplul.

În 1892 a devenit Arhiepiscop de Kartalin şi Kahetin, apoi în 1898 a fost ales Mitropolit de Moscova şi Kolomna. A slujit cincisprezece ani în această funcţie.

Mitropolitul Vladimir s-a remarcat prin mila pentru săraci, văduve şi orfani. De asemenea, a încercat să-i ajute pe alcoolici şi pe cei care abandonaseră Biserica. Mitropolitul a fost, de asemenea, interesat de educarea copiilor în şcoală, în special a celor care studiau în şcolile teologice.

În 1912, după moartea Mitropolitului Antonie, a fost numit Mitropolit de Petrograd, administrând această episcopie până în 1915. Pentru că l-a dezaprobat pe Rasputin, Mitropolitul Vladimir a căzut din favoarea Ţarului, aşa încât a fost transferat la Kiev. La 5 noiembrie 1917, el a fost cel care a anunţat că Sfântul Tihon (7 aprilie) a fost ales Patriarh al Moscovei.

„Congresul ucrainean” solicita, de asemenea, o Ucraină autonomă şi crearea unei Biserici Ucrainene independente de Biserica Rusiei. Mitropolitul Vladimir a suferit şi s-a întristat din cauza acestei chestiuni, avertizând că o astfel de împărţire în Biserică le va permite duşmanilor să fie învingători. Cu toate acestea, la sfârşitul anului 1917, s-a format un Dominion Ucrainean, precum şi o administraţie separată a Bisericii Ucrainene („rada”) condusă de Arhiepiscopul pensionar Alexie Dorodniţin. Acest grup necanonic a interzis comemorarea Patriarhului Tihon în cadrul slujbelor bisericești și a cerut Mitropolitului Vladimir să părăsească Kievul.

În ianuarie 1918, războiul civil a apărut la Kiev, iar cele două forţe s-au luptat pentru controlul asupra oraşului. Multe biserici şi mănăstiri au fost avariate de focul tunurilor. Bolşevicii au pus mâna pe Lavra Peşterilor din Kiev, pe 23 ianuarie, iar soldaţii au pătruns în biserici. Călugării au fost scoşi în curte pentru a fi dezbrăcaţi şi bătuţi. La şase şi jumătate, în seara de 25 ianuarie, cinci soldaţi înarmaţi şi un marinar au venit în căutarea Mitropolitului Vladimir. Ierarhul, în vârstă de 70 de ani, a fost torturat şi sugrumat, în dormitorul său, cu lanţul crucii sale. Răufăcătorii l-au torturat pe Mitropolit şi au cerut bani.

Când au ieşit, însoţitorul de chilie al Mitropolitului s-a apropiat şi a cerut o binecuvântare. Marinarul l-a împins deoparte şi i-a spus: „Destul cu înclinarea în faţa acestor băutori de sânge. Gata cu asta”. După ce l-a binecuvântat şi l-a sărutat, Mitropolitul a spus: „La revedere, Filip”. Apoi a mers liniştit cu călăii săi, ca şi când ar fi fost pe cale să slujească Sfânta Liturghie.

Mitropolitul Vladimir a fost dus, de la mănăstire, la locul de execuție. Când au coborât din maşină, sfântul mucenic a întrebat:

„Vreţi să mă împuşcaţi aici?”.

“De ce nu?”, au răspuns ei.

După ce s-a rugat pentru o perioadă scurtă de timp şi a cerut iertare pentru păcatele sale, Mitropolitul Vladimir i-a binecuvântat pe călăi, spunând:

„Dumnezeu să vă ierte”.

Apoi s-au auzit mai multe focuri de armă.

Dimineaţa, unele femei au venit la porţile Lavrei şi le-au spus călugărilor unde poate fi găsit trupul Mitropolitului. Era întins pe spate, cu răni de glonţ aproape de ochiul drept şi de clavicula dreaptă. Au existat, de asemenea, mai multe tăieturi pe corp, inclusiv o rană toracică foarte adâncă. Ieromartirul a fost dus în biserica Lavrei a Sfântului Mihail, unde îşi petrecuse ultimele zile în rugăciune.

La Moscova, Sinodul Bisericii Întregii Rusii era în şedinţă când a aflat despre moartea Mitropolitului Vladimir. Patriarhul Tihon şi clerul său au săvârşit o Slujbă de Pomenire pentru Noul Mucenic Vladimir. O comisie a fost formată pentru a investiga circumstanţele uciderii Mitropolitului Vladimir, dar nu a putut să îşi îndeplinească atribuţiile, din cauza Revoluţiei. Sinodul a decis că 25 ianuarie, ziua mutării sale la Domnul, să fie rezervată pentru cinstirea anuală a tuturor martirilor şi mărturisitorilor ruşi ucişi de sovietici.

Sfântul Nou Mucenic Vladimir al Kievului a fost canonizat de Biserica Ortodoxă a Rusiei, în 1992. În duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie (ziua martiriului Mitropolitului Vladimir), există si Soborul Noilor Mucenici şi Mărturisitori ai Rusiei.

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare, după ediţia recentă a Sinaxarului în limba engleză al Bisericii Ortodoxe a Americii