Sfântul Mitropolit Vladimir de Kiev şi Galih

Sfântul Mitropolit Vladimir de Kiev şi Galih

Icoana Sfântului Mitropolit Vladimir de Kiev şi Galih

Sfântul Mitropolit Vladimir de Kiev şi Galih a fost primul episcop torturat şi ucis de comunişti în timpul Revoluției Ruse.

Vasile Nichiforovici Bogoiavlenschi s-a născut în provincia Tambov, din părinţi evlavioşi, la 1 ianuarie 1848. Tatăl său, preot, a fost ulterior ucis. Tânărul Vasile a absolvit Academia Teologică din Kiev, în 1874, şi a predat la Seminarul Tambov timp de şapte ani, înainte de a fi hirotonit în Taina Sfintei Preoţii.

Soţia sa a murit în 1886, iar singurul lor copil a murit şi el, la scurt timp după aceea. Văduvit şi îndurerat, a intrat în Mănăstirea Kozlov din Tambov şi a primit numele de Vladimir. În 1888, a fost sfinţit Episcop de Staraia Rusia şi a slujit ca Episcop Vicar al Eparhiei de Novgorod. În 1891, a fost repartizat Eparhiei de Samara. În acele zile, oamenii din eparhia sa sufereau de pe urma unei epidemiii de holeră şi a unei recolte distruse. Episcopul Vladimir s-a dedicat îngrijirii bolnavilor şi suferinzilor, fiind model pentru alţii şi urmându-i exemplul.

În 1892, a devenit Arhiepiscop de Cartalin şi Cahetin, apoi în 1898 a fost ales Mitropolit de Moscova şi Colomna. A slujit cincisprezece ani în această funcţie.

Mitropolitul Vladimir s-a remarcat prin mila faţă de săraci, văduve şi orfani. De asemenea, a încercat să-i ajute pe alcoolici şi pe cei care părăsiseră Biserica. Mitropolitul a fost, de asemenea, preocupat de educarea copiilor în şcoală, în special a celor care studiau în şcolile teologice.

În 1912, după moartea Mitropolitului Antonie, a fost numit Mitropolit de Petrograd, administrând această episcopie până în 1915. Pentru că l-a dezaprobat pe Rasputin, Mitropolitul Vladimir a ieşit de sub protecţia Ţarului, aşa încât a fost mutat la Kiev. La 5 noiembrie 1917, el a fost cel care anunţa că Sfântul Tihon (7 aprilie) a fost ales Patriarh al Moscovei.

„Congresul ucrainean” solicita, de asemenea, o Ucraină autonomă şi crearea unei Biserici Ucrainene independente de Biserica Rusiei. Mitropolitul Vladimir a suferit şi s-a întristat din cauza acestei chestiuni, avertizând că o astfel de diviziune apărută în Biserică le va permite duşmanilor să fie biruitori. Cu toate acestea, la sfârşitul anului 1917, s-a format un Dominion Ucrainean, precum şi o administraţie separată a Bisericii Ucrainene („radă”) condusă de Arhiepiscopul pensionar Alexie Dorodniţin. Acest grup necanonic a interzis pomenirea Patriarhului Tihon în cadrul slujbelor bisericești și i-a cerut Mitropolitului Vladimir să părăsească Kievul.

În ianuarie 1918, războiul civil îşi făcea apariţia la Kiev, iar cele două forţe s-au luptat pentru controlul asupra oraşului. Multe biserici şi mănăstiri au fost avariate de focul tunurilor. Bolşevicii au pus mâna pe Lavra Peşterilor din Kiev, pe 23 ianuarie, iar soldaţii au pătruns în biserici. Călugării au fost scoşi în curte, dezbrăcaţi şi bătuţi. La şase şi jumătate, în seara de 25 ianuarie, cinci soldaţi înarmaţi şi un marinar au venit în căutarea Mitropolitului Vladimir. Ierarhul, în vârstă de 70 de ani, a fost torturat şi sugrumat în dormitorul său, cu lanţul crucii sale. Răufăcătorii l-au chinuit pe Mitropolit şi au cerut bani.

Când au ieşit, însoţitorul de chilie al Mitropolitului s-a apropiat şi a cerut o binecuvântare. Marinarul l-a împins deoparte şi i-a spus: „Destul cu plecăciunea în faţa acestor băutori de sânge. Gata cu asta”. După ce l-a binecuvântat şi l-a sărutat, Mitropolitul a spus: „La revedere, Filip”. Apoi a mers liniştit cu călăii săi, ca şi când ar fi fost pe cale să slujească Sfânta Liturghie.

Mitropolitul Vladimir a fost dus de la mănăstire, la locul de execuție. Când au coborât din maşină, Sfântul mucenic a întrebat:

„Vreţi să mă împuşcaţi, aici?”.

“De ce nu?”, au răspuns ei.

După ce s-a rugat puţin timp şi a cerut iertare pentru păcatele sale, Mitropolitul Vladimir i-a binecuvântat pe călăi, spunând:

„Dumnezeu să vă ierte”.

Apoi, s-au auzit mai multe focuri de armă.

Dimineaţa, unele femei au venit la porţile Lavrei şi le-au spus călugărilor unde poate fi găsit trupul Mitropolitului. Era întins pe spate, cu răni de gloanţe în apropierea ochiului drept şi al umărului drept. Existau, de asemenea, mai multe tăieturi pe corp, inclusiv o rană la piept, foarte adâncă. Ieromartirul a fost dus în Biserica din Lavră a Sfântului Mihail, unde îşi petrecuse ultimele zile în rugăciune.

La Moscova, Sinodul Bisericii Întregii Rusii se afla într-o şedinţă, când a aflat despre moartea Mitropolitului Vladimir. Patriarhul Tihon şi clerul său au săvârşit o Slujbă de Pomenire, pentru Noul Martir Vladimir. A fost alcătuită o comisie, pentru a investiga circumstanţele uciderii Mitropolitului Vladimir, dar aceasta nu a putut să îşi îndeplinească atribuţiile, din cauza Revoluţiei. Sinodul a decis ca 25 ianuarie, ziua mutării sale la Domnul, să fie rezervată pentru cinstirea anuală a tuturor martirilor şi mărturisitorilor ruşi ucişi de sovietici.

Sfântul Nou Mucenic Vladimir al Kievului a fost canonizat de Biserica Ortodoxă a Rusiei, în anul 1992. În duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie (ziua martiriului Mitropolitului Vladimir), există şi sărbătoarea Soborului Noilor Martiri şi Mărturisitori ai Rusiei.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi prelucrare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023

 

 

 

 

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.