Sfânta Felicitas s-a născut dintr-o bogată familie romană. Ea a mărturisit cu îndrăzneală în fața împăratului și a autorităților civile că este creștină. Preoții păgâni au acuzat-o de insultarea zeilor prin răspândirea creștinismului. Sfânta Felicitas și fiii săi au fost predați Prefectului Publius, pentru tortură.
Sfânta Felicitas a fost martora suferinței fiilor ei și s-a rugat lui Dumnezeu ca aceștia să rămână fermi și să intre în Împărăția Cerească înaintea sa. Toți fiii au murit ca mucenici în fața mamei lor, care era torturată ea însăși. Sfânta Felicitas și-a urmat curând fiii în martiriul pentru Hristos.
Aceştia au suferit la Roma, în jurul anului 164. Sfântul Grigorie Dialogul o menționează în Comentariul său la Evanghelia Sfântului Matei, bazat pe versetul: “Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.” (Sfânta Evanghelie după Matei 12: 47).