publicat în: Alte Vieţi de Sfinţi

Sfântul Ghenadie de Kostroma și Liubimograd: Străduiți-vă spre lumină și evitați întunericul!

Sfântul Ghenadie de Kostroma și Liubimograd

Icoana Sfântului Ghenadie de Kostroma și Liubimograd

Sfântul Ghenadie de Kostroma și Liubimograd, cu numele de mirean Grigore, s-a născut în orașul Moghilev, într-o familie bogată. El a arătat încă de tânăr dragostea pentru Biserică, iar frecventele sale vizite la mânăstiri provocau uimire părinților săi. Cu toate acestea, Grigorie a fost hotărât să se dedice lui Dumnezeu și, schimbându-se în haine zdrențuite, a părăsit în secret casa părintească, călătorind către Moscova.

El a vizitat locurile sfinte din Moscova, dar nu le-a găsit potrivite în duh, aşa încât a plecat în regiunea Novgorod. Destinul ascetului avea să fie decis de o întâlnire cu Sfântul Alexandru de Svir (30 august). Cu binecuvântarea aceluia, Grigorie a mers în Pădurea Vologda, la Sfântul Corneliu de Komel (19 mai), și a fost tuns în monahism de către acesta, cu numele Ghenadie. Împreună cu Sfântul Corneliu, Ghenadie s-a mutat în Pădurea Kostroma. Aici, astfel, pe malul Lacului Sura, în jurul anului 1529, avea să apară Mânăstirea “Schimbarea la Față a Domnului”, numită apoi „Mânăstirea lui Ghenadie”.

Devenit egumen, Sfântul Ghenadie nu a scăzut în împlinirea sarcinilor monahale ci, împreună cu frații, ieșea la ascultările mânăstirii: tăia şi căra lemne, făcea lumânări și prescuri. De asemenea, purta lanțuri grele. Una dintre sarcinile sale preferate era pictarea icoanelor, cu care și-a împodobit noua mânăstire.

Pentru viața sa sfântă, Sfântul Ghenadie a primit de la Domnul darul înainte-vederii și al facerii de minuni. Călătorind la Moscova cu treburi mânăstireşti, la casa nobilului Roman Zaharin, Sfântul avea să prezică fiicei aceluia, Anastasia, că va deveni prinţesă a Ţarului. Într-adevăr, Ţarul Ivan cel Groaznic a ales-o ca soție.

Icoana cu scene, a Sfântului Ghenadie de Kostroma și Liubimograd

Icoana cu scene, a Sfântului Ghenadie de Kostroma și Liubimograd

Viața Sfântului Ghenadie a fost scrisă de ucenicul său, egumenul Alexie, între anii 1584-1587. În această scriere a fost inserat şi testamentul său duhovnicesc, dictat de însuși Sfântul Ghenadie. În el, acesta le poruncește călugărilor să respecte tipicul mânăstirii, să trudească neîncetat, să fie în pace cu toată lumea și să păstreze cărțile strânse în mânăstire, dar să se străduiască să le şi înțeleagă sensul. El a spus: „Străduiți-vă spre lumină și evitați întunericul”. Deși el însuși nu a fost un om cu carte, a înțeles importanța parcurgerii cărților edificatoare de suflet, de către călugări.

Sfântul Ghenadie s-a mutat la Domnul pe 23 ianuarie 1565 și a fost canonizat de Biserică, în 19 august 1646. A fost înmormântat în biserica din lemn a Mânăstirii “Schimbarea la Faţă a Domnului”, pe care a ctitorit-o. Sfintele sale moaşte au fost dezgropate în ziua de 19 august 1644, atunci descoperindu-se că nu numai trupul, dar și hainele sale erau neputrezite. La începutul anilor 1920, mânăstirea a fost închisă, iar sfintele sale moaște, în 28 septembrie 1920 au fost luate în mod abuziv, ca sacrilegiu, și au fost duse la Muzeul Provinciei Iaroslav, unde au rămas până la mijlocul anilor 1930. Din 1995, Mânăstirea Mântuitorului – a Sfântului Ghenadie a renăscut.

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe