10 august, sinaxarele ortodoxe ruse ne amintesc de Cuviosul Lavrentie, cel nebun pentru Hristos, din Kaluga

Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti

Aparea acolo unde era nevoie de ajutor

Provenind din nobila familie a Kitrovilor, Sfântul Lavrentie a fost chemat de Dumnezeu pe calea „nebuniei întru Hristos”.

Vieţuind mai întâi în casa prinţului Simeon Ioanovici de Kaluga (aflată la 190 km SV de Moscova şi care, în 1505, a devenit principat independent), Lavrentie era cunoscut în zonă, prin proorocirile sale şi prin felul în care se îmbrăca: fie vară fie iarnă, desculţ, cu o cămaşă lungă şi o haină din lana de oaie pe umeri.

El s-a retras pe un deal de lângă biserica Naşterii Domnului, în apropiere de Kaluga, participând la slujbe, unde ajungea printr-un tunel subteran. Aparea intotdeauna la un moment de ananghie, întărind, îmbărbătând, ajutând. Astfel, atunci când tătarii din Crimeea s-au apropiat de Kaluga, în mai 1512, el a sărit cu un topor, insuflând curaj soldaţilor ruşi, ce erau înspăimântaţi, încât numai în câteva ore inamicii au fost alungaţi. De aceea majoritatea icoanelor sale îl reprezintă cu un topor în mână.

A trecut la Domnul în ziua de 10 august 1515, când este serbat şi Sfântul său ocrotitor, numit asemenea lui, Lavrentie.

Este pomenit şi la 8 iulie, în cinstea primei minuni pe care a săvârşit-o după moarte: vindecarea boierului Kologrivov, în urma rugăciunilor facute la mormântul Sfântului, acesta fiind mut şi paralizat.

Boierul, pe când se citea Evanghelia în cadrul slujbei, a putut să-şi facă singur semnul Crucii, iar la sfârşitul rugăciunii era complet vindecat, putând chiar vorbi.

Se pare că prinţul Simeon (1518) a ridicat o biserică în cinstea Sfântului Lavrentie cel nebun pentru Hristos, îndată după moartea acestuia.

Există mai multe consemnări legate de acest Sfânt, între care cea de pe actul de donaţie al ţarului Ivan cel Groaznic, din 1565: „(…) Mânăstirii Naşterii Domnului, lângă care a vieţuit Lavrentie, nebunul pentru Hristos”.

Sunt consemnate mai multe vindecări de boli (în special de ochi), vindecarea unor demonizaţi, la mormântul Sfântului, cat şi intervenţii minunate ale sale, atunci când Kaluga a fost atacată, de-a lungul timpului, de invadatori.

Este considerat ocrotitorul Kalugăi, prezenţa sa fiind simţită deseori.

A fost canonizat spre sfârşitul sec. XVI, având date de pomenire 10 august şi 8 iulie, potrivit sinaxarelor ortodoxe ruse.

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe

© Copyright 2008-2009 – Tous droits réservés Nu uitati de continuarea acestui “mesaj”: CARTEA SFINTILOR – Lacasuri Ortodoxe (click pe banner)