publicat în: Arhivă

Distrugerea Templului lui Solomon oferă indicii științei moderne

Rămășițele incendierii babiloniene a Ierusalimului îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă schimbările din câmpul geomagnetic al Pământului.

Datele și locurile nu sunt cunoscute definitiv pentru mare parte din ceea ce este descris în Biblia ebraică. Cu toate acestea, prădarea Ierusalimului și distrugerea Templului lui Solomon de către Nabucodonosor (Cartea a patra a Regilor, 25) este acceptată pe scară largă de savanți, ca întâmplându-se în anul 586 înainte de Hristos

8. Iar în luna a cincea, în ziua a şaptea a lunii, adică în anul al nouăsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim
9. Şi a ars templul Domnului, casa regelui şi toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc.

Întrucât data și istoricul evenimentului sunt bine stabilite, oferă o ancoră valoroasă pentru ancheta științifică. Într-o lucrare publicată în Plos One pe 7 august 2020, cercetătorii au dezvăluit că au reușit să determine cum era câmpul geomagnetic al Pământului în momentul distrugerii. Acest lucru le permite oamenilor de știință să compare acele valori, cu câmpul geomagnetic de astăzi, să alcătuiască grafice cu modificările care au avut loc într-o perioadă precisă de timp și să proiecteze potențialele modificări geomagnetice din viitor. Câmpul geomagnetic al Pământului oferă stabilitate atmosferei Pământului și protejează planeta de particulele din exterior. Pentru oamenii de știință, o mai bună înțelegere a modului în care câmpul geomagnetic a diferit față de o dată precisă de acum 2.600 de ani, poate oferi informații importante.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat sute de segmente de pardoseală arsă, dintr-o clădire aflată în timpul săpăturilor din Givati, în Orașul lui David. Prin analiza arheomagnetică, ei au putut să stabilească faptul că majoritatea probelor au atins o temperatură mai mare de 590 grade Celsius, astfel că materialul s-a demagnetizat, apoi s-a adaptat la câmpul magnetic în procesul de răcire. De asemenea, au putut stabili că cea mai mare parte a eșantioanelor proveneau de la etajul doi al clădirii originale, care s-a prăbușit atunci când grinzile care o țineau au fost distruse în incendiul devastator al lui Nebucadnețar din Ierusalim, eveniment care a marcat sfârșitul epocii fierului în Levant.

Lucrarea, „Câmpul magnetic al Pământului din Ierusalim în timpul distrugerii babiloniene: o referință unică pentru comportamentul câmpului și o ancoră pentru datarea arheomagnetică” a fost scrisă de Yoav Vaknin, Ron Shaar, Yuval Gadot, Yiftah Shalev, Oded Lipschits și Erez Ben- Yosef. Nu este decât un exemplu al modului în care arheologia biblică poate învăța și ajuta la avansarea altor domenii științifice.

Lăcașuri Ortodoxe, august 2020

după o recomandare a Revistei de Arheologie Biblică