Vreți să vă arăt ce se întămplă și ce s-a întâmplat mai exact?

Vreți să vă arăt, din Scripturi, de câte bunătăți de la Dumnezeu s-a îndulcit poporul ales?

Viețuiau atât de minunat, încât nu aveau nevoie nici la târg să umble, nici să cumpere ceva – dar aveau de toate bunătățile – nici cu plugul nu arau pământul, nici semințe nu semănau, nici de ploi nu aveau trebuință, nici nu vânturau grâu, nici nu măcinau la moară, nici nu zideau cuptoare, nici foc, nici lemne nu strângeau în casele lor, nici pâine nu coceau, nici haine nu țeseau – ci toate se făceau lor prin cuvântul lui Dumnezeu, încât aveau masa îndeslulată, fără să fie nevoie de vreo osteneală, pentru că așa îi hrănea pe ei Dumnezeu, cu mană.

Iar hainele și încălță nu li se învecheau, nici nu se rupeau, iar firea trupească nu știa de boală. Și picioarele lor nu se vătămau, deși au umblat atât de lungă vreme. Iar de doctori și de buruieni nici nu se pomenea, fiindcă orice boală se luase de la ei.

“Şi i-a scos pe ei cu argint şi cu aur şi nu era în seminţiile lor bolnav.” (Psalmul 104, 36)

După ce au plecat din Egipt, nu au simțit osteneala, nici zăduful soarelui nu le-a ars capetele, pentru că norii apărau tot poporul. Iar noaptea, nu aveau trebuință de lumânare, ci aveau stâlpul de foc care vărsa lumină fără de măsură, le arăta lor calea și, ca un povățuitor iscusit, îi ducea prin pustia cea mare.

Și a umblat poporul, nu numai pe pământ, ci și pe mare ca pe uscat și ca pe o piatră tare. Iar, când au intrat vrăjmașii lor în mare, apa a făcut exact ceea ce știa să facă: poporului ales i-a fost ca o cale curată, iar vrăjmașilor, mormânt. Pe aceia i-a trecut bine, iar, pe egipteni i-a înecat rău. Că apa, fiind fără de pricepere, a împlinit porunca, asemenea unui om cuminte. Unora le-a fost ca un străjer, iar altora ca un pierzător; într-o aceeași zi împlinind două lucruri atât de potrivnice.

Și ce ar mai putea să zică cineva? Că piatra zlobozea râuri de apă, iar păsările, ca niște nori, acopereau pământul, pentru ei.

Și, iarăși, ce să mai zică, apoi, despre minunile din Egipt, și de faptele cele preaslăvite, din pustie! Că, fără de sânge, ca și cum s-ar fi jucat, îi biruiau pe potrivnici, cu puterea Dumnezeului lor, supunându-i fără arme. Și, tot așa, trâmbițând și cântând, i-au învins pe împărații vrăjmași. Că aveau învățătura, și nu arme. Iar cele le făceau erau pentru ei mai mult o dănțuire, decât un război.

Căci, toate aceste minuni nu le facea Dumnezeu doar pentru trebuința lor și, ca prin aceasta, să se laude, ci le făcea, mai ales, pentru a se împlni ceea ce îi invăța Moise. Și, toată făptura, de pretutindeni, le era lor ajutătoare, fiindcă, iată, și marea striga, pe unii trecându-i ca pe uscat, iar pe alții înecându-i cu apa ei. Și apele Nilului, același glas îl slobozeau, prefăcându-le pe toate în sânge, în mulțime de broaște, în lăcuste, omizi și pucioasă.

Și toate aceste proslăvite minuni ale lui Dumnezeu țineau loc de cărți care niciodată nu se șterg ci, în toate zilele, erau aducere aminte din nou…

NUMAI CĂ: după atâtea daruri și după atât de mari minuni, și după mila cea negrăită, și după atâtea învățături date lui Moise, și după acele mari biruințe, după masa cea mare și după îndestulătoarea băutură de vin, și după negrăita slavă pe care au avut-o mai presus decât toți oamenii, deci, după toate acestea, FIINDCĂ ERAU NESUPUȘI ȘI NEASCULTĂTORI, si-au facut un vițel și s-au închinat capului de bou, dorind să-și facă lor alți dumnezei, și voiau să aibă lege nouă, uitând toate binefacerile de la Dumnezeu. Și, astfel, fiind ei necredincioși, nu le-a folosit lor la nimic învățătura lui Moise…

AȘA ÎNCÂT, vă rog să nu fim slabi în credință, pentru a nu cădea în răutate, odată ce rătăcim de la calea cea dreaptă!

Slavă, Dumnezeului nostru!

Transcriere și adaptare LăcașuriOrtodoxe – cuptor 2020 – ca replică la știrile de azi,

după un cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre cei… răzvrătiți și nemulțumitori