publicat în: Arhivă

Cetatea HALMYRIS: GESTIONAREA ARHEOLOGIEI DE MEDIU: CÂTEVA GÂNDURI noi asupra unor SUBIECTE VECHI – Fortul de la HALMYRIS / Mihail Zahariade

Introducere
Când un sit este explorat, iar structurile antice, prin procesul de excavare, ajung să fie expuse schimbărilor atmosferice de zi și noapte și fluctuațiilor condițiilor climaterice după atâtea secole, fiecare om de știință implicat în proiect se vede pus în fața provocărilor de restaurare și conservare. Managementul adecvat devine crucial și pot fi adoptate decizii corecte numai dacă provocările sunt identificate în mod corespunzător și, prin urmare, devine extrem de importantă existența unui plan de management solid care să consolideze puntea dintre planificare, implementare, participarea sporită a comunităților locale și a oamenilor, a părților interesate în luarea deciziilor, în intervențiile pe șantier și în determinarea dispunerii obiectelor excavate.

Fortul roman la Dunăre: Halmyris

Halmyris este situat în zona Deltei Dunării, în afara satului Murighiol, comuna Murighiol, județul Tulcea (Fig. 1). Sit-ul a scos la lumină dovezi de locuire continuă de peste 11 secole (sec VI înainte de Hristos – secolul VII după Hristos) incluzând nu mai puțin de 13 straturi arheologice de ocupare identificate.

I, Așezarea autohtonă a geților prezintă două faze de ocupație: prima cuprinsă între secolele VI-III și a doua cuprinsă între secolele II-I înainte de Hristos. Este dificil să se stabilească dacă așezarea geților era un loc deschis sau fortificat, denumit în mod specific “dava”, care pare a fi mai plauzibil. Prezența unui emporiu grecesc de epocă clasică și elenistică este foarte probabilă.

Fig. 1. Locația geografică a sitului Halmyris pe o hartă a lumii antice și în zilele noastre.

I a. O probabilă așezare geto-traco-romană, locuită de comunitatea getică autohtonă, de coloniști traci din statul Odrysian al Romei și de “cives” Romani

II Fortul roman timpuriu: secolele I-III după Hristos. Fortul timpuriu al sec II se poate să fi avut un plan tipic, urmând grilei romane de sec I-II (castrametatio).

O așezare civilă se întindea aproximativ 1 km spre vest. “Vicus-ul classicorum”, așa cum este consemnat în inscripțiile găsite pe sit, a fost probabil situat la vest de cetate și separat ca unitate administrativă în teritoriu. Se presupune că aici inițial, în fortul Flavian, se găsea o construcție din lemn destinată găzduirii unei escadrile a flotei de război fluviale și maritime recent înființate, Classis Flavia Moesica, probabil cu rădăcini în timpurile augustiniene.

III Între 106 / 107-116, instalația a fost înlocuită cu un fort din piatră construit de detașamente comune (vexillationes) din legiunile I Italica și XI Claudia.

IV Fortul roman târziu: sfârșitul sec III-începutul sec IV. Între secolele III-IV după Hristos, a existat o perioadă înfloritoare a așezării, cu o concentrare remarcabilă de ocupanți, atât în afara cât și în interiorul zonei fortificate. Amplasarea sa la intersecția Mării Negre și gura Dunării, i-a sporit importanța nu numai ca bază navală, ci și ca bază de aprovizionare pentru forturile situate în amonte pe Dunăre.

Fiind un sit aproape complet necunoscut din punct de vedere arheologic, investigațiile au început în 1981 și s-au concentrat pe zona fortificată vizibilă de astăzi: o suprafață de aproximativ 2,5 ha. Înainte de începerea săpăturilor, au fost observate ruinele unui zid de 6 m înălțime, profilul a 13 turnuri și alte șanțuri de apărare exterioare adiacente, alte înălțări din pământ.

Natura rămășițelor și protejarea

Sit-ul are în prezent o echipă de oameni de știință care lucrează la proiect, care este formată din: arheologi, geologi (E. Grădinaru, E. Rusu), arheobotaniști (M. Cârciumaru), zooarheolog (G. El Susi), antropologi (N. Mirițoiu, A. Soficaru), arhitecți (M. Mărgineanu Cârstoiu și echipa) și alte echipe anuale de voluntari din străinătate, colaborând cu toții pentru a realiza un aspect cât mai complet și o imagine asupra mediului Fortului Roman târziu. Obiectivele prezentate până în prezent sunt: porțile de nord, vest și nord-est, bazilica având o criptă, un complex mare de clădiri în spatele porții de nord, cazărmi pe latura de vest a cetății, o sală de baie și turnurile nr. 2 și 12 (Fig. 2).

Fig. 2. Sit-urile excavate în zona fortificată Halmyris între 1981-2011.

O restaurare parțială a fost începută în partea nordică a porții de vest (Fig. 3), în timp ce investigarea ulterioară a acestei porți speciale continuă la scară limitată.

Două structuri importante se află sub protejare directă datorată implicării directe și finanțării din partea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale, din 1999, respectiv 2002. Baia din sec IV este relativ bine conservată, până la punctul în care restaurarea acestei structuri nu doar că este posibilă, dar nici nu va necesita o sumă mare de fonduri (Fig. 4). Protejarea acestui monument, de o deteriorare suplimentară a structurilor sale, constă, în zilele noastre, dintr-o împrejmuire și un acoperiș ridicat pentru limitarea contactului direct cu factorii (Fig. 5). Cu toate acestea, ploaia, vântul și zăpada continuă să afecteze, în anumită măsură, zidăria de piatră și de cărămidă a monumentului, din cauza gardului de împrejmuire, care având bare subțiri de fier nu este de natură să împiedice infiltrațiile din laterală.

Fig. 3. (stg.) O porțiune din partea nordică restaurată și bastionul porții nordice Halmyris; (dr.) Bastionul de sud al porții de nord.

Conturul și construcția de bază a bazilicii rămân clar vizibile, chiar dacă în urma secolelor trecute au avut loc prăbușiri severe de ziduri și ale acoperișului. Excavarea criptei a scos la iveală o frescă ce a devenit extrem de vulnerabilă deteriorării, imediat ce vopseaua fragilă a fost expusă luminii. Protecția bazilicii și cea a criptei de sub altar au fost abordate diferit. Practic, aproape întreaga suprafață a bazilicii este acoperită cu un acoperiș ridicat și ancorat cu bare de fier solide așezate în poziții cheie, fără a deteriora pereții de piatră și argilă (Fig. 6). Protecția împotriva agresiunilor laterale a elementelor este asigurată de existența unei rețele groase de plăci mobile mici așezate oblic, ca o piedică atât împotriva ploii, cât și a furtunilor de praf (Fig. 7). Cripta este o clădire alungită cu încăpere dublă, care conține un dromos [culoar] și camera funerară, ambele acoperite cu frescă pictată multicolor (Fig. 8).

În prezent, tabloul este consolidat pe întreaga sa suprafață, datorită unui proiect finanțat de Comisia Națională a Monumentelor Istorice, sub încredințarea Dr. E. Murariu, expert în pictură și restaurare de tencuială (Fig. 9). Pictura are nevoie de lumină mai scăzută și un grad adecvat de umiditate. Din cauza lipsei severe de finanțare, obscuritatea și umiditatea ușoară au fost asigurate temporar printr-o îmbrăcăminte de stuf, aplicată pe toată lungimea și lățimea monumentului. În mod surprinzător, soluția cu trestie s-a dovedit a fi fezabilă, materialul asigurând aproximativ, până la realizarea protecției corespunzătoare, cele două condiții necesare (Fig. 10).

Fig. 4. Sala de baie. Se observă starea perfectă de conservare.

Provocările și soluțiile posibile

Trebuie menționat că gestionarea unui sit arheologic nu trebuie privită numai din punct de vedere științific, social și istoric, ci și dintr-o perspectivă economică. În general, problemele în discuție sunt: ​​

Asemenea majorității sit-urilor arheologice, Halmyris este vulnerabil la presiunile generale, cum ar fi distrugerea deliberată, dispariția prin lipsa de întreținere, jaful în scopul reutilizării în alte părți a materialelor care nu pot fi securizate. Structurile, odată dezgropate, se confruntă imediat cu pericolul de a fi distruse de apa de ploaie și uneori de vânturi destul de puternice, care grăbesc deteriorarea pereților, construiți mai ales din piatră de var și argilă, folosită ca agent de cimentare. Orice fisură din structură devine un loc fertil proliferării buruienilor, ceea ce provoacă o slăbire suplimentară a stabilității unei structuri. Halmyris este, de asemenea, expus la schimbări extreme de temperatură între lunile de vară și de iarnă.

Fig. 5. Acoperișul băii

Sit-ul se confruntă cu provocări grele în ceea ce privește degradarea mediului și schimbările de mediu provocate de om. Un strat subțire de sol de deasupra provoacă creșterea buruienilor cu un sistem rădăcinos lung și dur, care invadează structuri și copleșește zona sit-ului. Amplasat într-o regiune agricolă concentrată, sit-ul se confruntă cu provocări din partea fermierilor care sunt atrași de petele luxuriante de iarbă și de hrana gratuită pe care să o ofere bovinelor lor. În timp ce oile sunt un instrument binevenit în controlul creșterii buruienilor, caprele, vacile și caii nu sunt. Se poate produce o suprasolicitare și va avea loc deplasarea solului.

Fig. 6. Acoperișul de protejare a Bazilicii, înălțat pe stâlpi de fier

Alte forme de schimbări de mediu induse de om se raportează la stilul de viață al persoanelor care locuiesc în regiune. Colectarea centrală de gunoi nu a fost încă implementată în rezervația arheologică. Rezultatul este că oamenii au tendința de a arunca resturile oriunde există o zonă deschisă, în special în zona așezării civile. Astfel, unele reziduri de factură modernă, cum ar fi conservele de bere, sticlele de plastic, hârtia, lemnul rezistent nu numai că produc o imagine neplăcută ochilor, dar invită și la utilizarea ulterioară a locului ca groapă de gunoi. Dacă zona va fi dezvoltată, așa cum s-a planificat, ca o atracție educațională și turistică pozitivă, proiectul Halmyris fiind unul dintre obiectivele principale, vor trebui luate măsuri în ceea ce privește gestionarea deșeurilor.

Fig. 7. Protecție verticală cu plăci mici așezate în poziție oblică, ca obstacol împotriva apei de ploaie și zăpezii

În orice proiect, este de o importanță primordială faptul ca cei implicați să fie responsabili nu doar de săpăturile esențiale, ci și de conservarea și restaurarea (acolo unde este posibil sau recomandabil) a monumentelor și a artefactelor. În acest scop, vor avea nevoie de cooperarea politicienilor și autorităților administrative ale comunităților locale. Oamenii, care în cazul Halmyris sunt în primul rând fermieri, trebuie să fie implicați în special în procesul de menținere a zonei de șantier. Un sit are nevoie de protecție împotriva celor care sunt înclinați să aibă mai puțin respect pentru civilizațiile din trecut. La Halmyris, una dintre problemele majore este aceea că sit-ul se află pe teren public și, prin urmare, accesibil oricui. Vigilența este necesară din partea celor responsabili cu prevenirea devenirii sit-ului drept țintă a supraîncărcării și, astfel, destabilizării solului, iar diplomația este necesară pentru a evita disputele și conflictele. Astfel se cultivă o înțelegere între politicienii locali, custodele șantierului și fermieri, și se constată o cooperare reciprocă. Locația sit-ului în apropierea unei zone, precum Delta Dunării, care prezintă promisiunea unei atracții turistice majore și, prin urmare, a unui aflux de oameni și de resurse, va aduce un aport, de asemenea, de provocări pentru extinderea și îmbunătățirea infrastructurii. Au fost înregistrate progrese imense în ultimii patru ani (2008-2011) când drumul județean Tulcea-Dunavățu de Jos (DJ 22 C) a fost asfaltat în întregime și s-au realizat pasarele și spații de retragere în fiecare localitate prin care trece. Reabilitarea sistemului rutier a cuprins câteva străzi importante ale satelor și reședințelor comunale, precum Malcoci, Nufăru, Beștepe, Mahmudia, Murighiol, Dunavățu de Sus și Dunavățu de Jos. Centrul comunei Murighiol s-a transformat, în ultimul timp, într-un loc plăcut și funcțional, cu pensiuni, restaurante cu hoteluri mici, magazine care adaugă mult la dezvoltarea turistică și face ca fluxul de turiști să fie mult mai bun. Perspectiva reconstituirii cândva a cunoscutului camping de la granița cu Lacul Murighiol este un stimulent major pentru dezvoltarea unui turism istoric echilibrat (orientat pe sit-ul Halmyris) și de mediu (Delta Dunării).

Fig. 8. Bazilica secolului al patrulea și cripta din zona presbiterică.

În timp ce progresează construirea de structuri moderne care pot absorbi fluxul de turism preconizat, trebuie avută grijă ca niciun tip de configurație să nu afecteze negativ mediul. Nu ar fi indicat, de exemplu, să existe un drum asfaltat pentru mașini, care să ducă direct la vreuna dintre porțile sit-ului de la Halmyris. Nici nu ar fi de dorit să avem o parcare direct în fața aceleia. Mașinile aduc poluare și vibrații terenului, care vor afecta negativ structurile sit-ului. În schimb, accesul la șantier trebuie să se facă pe o potecă sau cu un vechiul alimentat cu energie electrică, cu posibilitatea de acces la o parcare pavată în apropiere. Chiar dacă nivelul de trai în comunitate a crescut constant, situația economică este încă precară, iar oamenii rămân practic mai interesați de necesitățile lor zilnice decât de eforturile culturale sau intelectuale. Creșterea turismului ar putea avea o influență pozitivă și negativă asupra comunității. Cea pozitivă ar fi evident prin creșterea venitului de cheltuit și, prin urmare, prin creșterea economică; cea negativă nu poate fi la fel de evidentă, turismul putând deveni copleșitor pentru un sit explorabil, iar persoanele care-l vizitează s-ar putea să nu demonstreze întotdeauna respectul cuvenit pentru rămășițele unei civilizații care a precedat-o pe a lor.

Cheia înlocuirii minciunilor a priori în educația tinerilor și o varietate de abordări pot fi aplicate.

Fig. 9. Fresca pictată pe peretele de răsărit al criptei (înainte de consolidare)

La Halmyris au fost deja inițiate și implementate anumite programe care să aibă o influență pozitivă asupra copiilor de școală elementară. Cercul „micilor arheologi”, care a fost creat la începutul anului 2000, include printre activitățile principale ale copiilor și studenților, timp de câteva zile, unele activități de săpătură și de instruire pe șantier, sub supravegherea atentă a arheologilor și a profesorilor care au experiență practică. Alte programe ar putea fi adăugate, cum ar fi instruirea în clasă, sit-ul fiind legat de lecțiile de istorie. Copiii ar putea realiza modele ale unui fort roman, folosind materiale precum lutul, hârtia și lemnul. Aceștia ar putea fi încântați să își folosească imaginația scriind o istorie creativă despre viața din fort în urmă cu multe secole. Oricare dintre aceste programe trebuie adaptat vârstei și capacității copilului. De asemenea, tinerilor trebuie să le fie stimulată preocuparea pentru mediu. Ar trebui să se acorde stimulente copiilor care participă la campanii de curățare voluntară. Iar aici, politicienii și liderii unei comunități pot da exemplu distribuind pungi de plastic și mănuși de protecție pentru colectarea gunoiului și organizarea de ședințe de curățare cel puțin de două ori pe lună. Sit-ul ar trebui să aibă reguli și reglementări postate în mod clar, în ceea ce privește ce este acceptat și ce nu este acceptat. Vizitatorilor ar trebui să li se ofere, împreună cu o prezentare privind istoria sit-ului, explicații succinte cu privire la motivele impunerii anumitor orientări ale vizitei. Fumatul, consumul de alimente și băuturi ar trebui să fie pe lista cu interdicții. Până la conservarea monumentelor sit-ului și/sau restaurarea acestora, au fost stabilite căi adecvate, care protejează mersul pe/sau în zone delicate, fiind recomandabil ca un ghid să se afle întotdeauna la dispoziție pentru vizitatori. Acest ghid trebuie să cunoască sit-ul și istoricul acestuia și trebuie să fie pozitiv reprezentativ pentru oamenii din țară. Studenții de la istorie și/sau arheologie ar putea îndeplini o astfel de cerință.

Halmyris mai are și o altă problemă adăugată, prin faptul că proprietatea asupra sit-ului este destul de vagă. Chiar dacă a fost plasat sub protecția directă a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și a Ministerului Culturii din România, destul de recent, Consiliul Județean Tulcea și Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea și-au asumat cea mai dificilă parte a problemei, anume de a stabili direcțiile de bază la scară largă ale unui plan de management care să implice ajutor financiar în implementarea măsurilor de protecție. Chiar dacă, deocamdată, o măsură de protecție specială pare a fi adecvată, trebuie căutată și emisă o soluție pe termen lung pentru păstrarea frescei din criptă. Negocierile cu Biserica Ortodoxă, care beneficiază destul de generos de descoperirea rămășițelor omenești ale celor doi martiri creștini, Epictet și Astion, ar trebui să aibă loc solicitând contribuția sa la construirea unei structuri moderne de protecție pentru asigurarea conservării, refacerii posibile și ușoare a studiului realizat de experții frescei care înfățișează martiriul celor doi sfinți. Până în prezent, orice ajutor din această parte pare să rămână doar o „idee de dorit”. Până acum, s-a discutat doar pe seama monumentelor.

În urmărirea intensității activităților productive dintr-o așezare și a relațiilor comerciale cu alte regiuni, ceramica reprezintă o sursă de informare fiabilă și elocventă. În Halmyris s-a descoperit un volum mare de ceramică romană, dar și autohtonă (getică) și de fiecare dată au fost descoperite noi tipuri de vase, în ceea ce privește utilitatea și proveniența. Inițial, majoritatea artefactelor și-au găsit drumul către Muzeul din Tulcea. Datorită gradului considerabil de săpături pe o multitudine de sit-uri răspândite pe teritoriul Județului Tulcea, precum și spațiile limitate de depozitare a artefactelor în muzeu, a devenit, prin urmare, evident că o conservare “in situ” a cermacii și a altor artefacte comune este de preferat. Aceasta este o problemă serioasă și ar presupune gestionarea la fața locului a afluxului de artefacte. Înființarea unui muzeu de șantier a devenit un punct de importanță critică. Discuțiile cu autoritățile locale sunt promițătoare cu privire la furnizarea unei clădiri în centrul satului. Avantajele unui astfel de proiect ar fi faptul că comunitatea ar putea fi implicată în renovarea clădirii, dacă este necesar, și în dotarea muzeului cu artefactele de pe șantier, insuflând astfel un sentiment de proprietate și încurajând responsabilitatea. O astfel de locație ar descuraja, de asemenea, înființarea construcțiilor comerciale în apropierea sit-ului, deoarece muzeul ar fi situat în apropierea magazinelor sătești.

O altă perspectivă este promisiunea inițială a mănăstirii locale, aflată la 500 m est de sit, în prezent fiind în construcție și avându-i ca protectori pe martirii creștini Epictet și Astion, să rezerve o zonă a clădirii, pentru un muzeu. Avantajul acestei situații ar fi acela că muzeul este aproape de sit și transportul dintr-un loc în altul ar fi destul de ușor. Cu toate acestea, dacă un muzeu ar fi găzduit în afara comunității Murighiol, în mănăstire, participarea la proprietate ar reveni obștii mănăstirii, eliminând astfel contribuțiile din partea comunității locale. Un alt factor de care trebuie să se țină cont, este faptul că, având un muzeu în oraș, comercianții locali ar putea profita de vizitatori, furnizându-le băuturi răcoritoare, mâncare și suveniruri, în timp ce înființarea muzeului în mănăstire, în apropierea sitului, ar putea încuraja, în cele din urmă, o astfel de construcție comercială. O oarecare viziune despre înființarea unui tip de cafenea în apropierea muzeului, sau chiar ca parte a muzeului, a apărut în minte în economia locală.

Fig. 10. Acoperirea temporară din stuf, care se află deasupra criptei cu fresca pictată.

Finanțarea

Halmyris primește, la fel ca majoritatea sit-urilor din România, doar o sumă limitată de fonduri. Este de la sine înțeles că fondurile generate local de Guvernul Român contribuie doar cu o parte din ceea ce este necesar pentru lucrările încă în desfășurare și pentru conservarea și/sau restaurarea sit-ului și a artefactelor sale. Chiar dacă săpăturile pe șantier au fost demarate prin alocarea de resurse umane și materiale considerabile de către Ministerul Apărării, între 1981-2003 și din 1999, s-au primit ajutoare semnificative de la Earthwatch Institute din Boston, SUA, în perioada 1999-2007, în condițiile în care în fiecare an voluntari au fost trimiși în ajutor la săpături, căutarea finanțării este o activitate continuă și consumatoare de timp.

Începând cu 2008 până în prezent, Anul Colegiului din Atena a oferit studenților americani anual voluntari pe sit. Chiar dacă ajutorul extern este foarte binevenit, pentru a dezvolta un sentiment de proprietate și responsabilitate pentru patrimoniul lor, participarea la strângerea de fonduri de către autoritățile locale, precum și de către cei implicați în gestionarea sit-ului este foarte recomandată. Într-un sit bine gestionat, trebuie să se prevadă măsuri pentru siguranța celor care lucrează acolo, precum și pentru cei care vizitează. Trusele de prim ajutor trebuie să fie la îndemână, iar cineva din personal trebuie să fie certificat în administrarea primului ajutor și CPR, dacă nu poate fi prezent un personal medical profesionist. Earthwatch Institute din Boston a dezvoltat un model pentru recunoașterea posibilelor pericole și își antrenează oamenii de știință în prevenirea și corectarea problemelor periculoase (RAT = Modelul de evaluare a riscurilor). Managerii ar trebui să fie conștienți că excavarea în sine
poate fi periculoasă și este important să informeze pe oricine lucrează pe un sit, despre pericolele posibile. A lucra cu picioarele goale sau cu sandale, de exemplu, ceea ce se întâmplă destul de des pe sit-ul Halmyris, face dintr-o persoană să fie vulnerabilă la tăieturi și vânătăi prin căderea pietrelor și instrumentelor. Manevrarea instrumentelor fără protecția corespunzătoare a mâinilor poate provoca răni. În clima caldă, aceste răni pot fi infectate dacă nu sunt tratate corect.

Prezența insectelor la care o persoană ar putea fi alergică (albine, viespi) este o altă problemă care poate provoca probleme de sănătate și trebuie să fie abordată personal. Vizitatorii trebuie să fie informați despre starea sit-ului, adică a terenului. La Halmyris, terenul este inegal și poate provoca entorse. Este responsabilitatea personalului de a informa lucrătorii și vizitatorii deopotrivă, că trebuie să prezinte prudență.

Gestionarea unui sit necesită în mod eficient recunoașterea problemelor disponibile, în al doilea rând căutarea de soluții posibile, plauzibile și în al treilea rând implementarea lor. Trebuie subliniat, cooperarea dintre părțile afectate și părțile implicate reprezintă o condiție primordială în stabilirea unei relații viabile. În Halmyris, cooperarea dintre oameni, adică în cea mai mare parte fermieri, este o necesitate. O altă preocupare ce trebuie abordată pe sit-ul Halmyris și în comunitățile adiacente este aceea a calității apei. Sondele publice sunt încă utilizate pe scară largă de către oameni și se acordă puțină grijă manipulării corecte a extracției apei și protejării împotriva scurgerilor din agricultură.

Halmyris beneficiază de o fântână din baza arheologică, având apă de băut excelentă, deși trebuie să se acorde atenție specială suplimentară, în câmp larg deschis, împotriva bacteriilor, iar siguranța oamenilor ar trebui să fie păzită prin educarea utilizatorilor privind modul corect de extragere a apei din puț, care ar trebui să fie responsabilitatea consilierilor în materie de siguranță.

Un posibil model pentru o astfel de întreprindere ar putea fi următorul:

De asemenea, va fi util, pentru gestionarea scopurilor, să fie elaborat un plan de trei ani, cincinal sau de zece ani, în care să fie priorizate anumite probleme.

Un plan pe trei ani pentru Halmyris ar consta din următoarele puncte:

Traducere Lăcașuri Ortodoxe din limba engleză, a unui material realizat de Prof. Arheolog Mihail Zahariade

Bibliografie:

Suceveanu, Al., Zahariade, M., Topoleanu, F., Poenaru Bordea, Gh. 1987, Early and Roman Fortification at Independenta, Tulcea County, Dacia, NS 31, 1-2, 97-106. Suceveanu, Al., Zahariade, M., Topoleanu, Fl., Poenaru Bordea, Gh., Halmyris I. Monografie arheologică, Cluj-Napoca 2003.

Zahariade, M. 1991, The Early and Late Roman Fort on the Lower Danube, Halmyris, Tulcea county, Romania, in Roman Frontier Studies 1989. Proceedings of the XVth International Congress of Roman Frontier Studies, Exeter, 311-317.

Zahariade, M. Phelps, M. K. 2002, Halmyris, a settlement and a fort near the mouth of the Danube: interim report, JRA 15, 229-245. Zahariade, M. 2003,
The Halmyrys Episcopal Basilica and the Martyrs’ Crypt, in Il Mar Nero, V, 143-168.

Zahariade, M., Alexandrescu, C-G. 2011, Greek and Latin Inscriptions from Halmyris (M. Zahariade, editor). BAR IS 2261, Oxford.