publicat în: Arhivă

Cu viclenie, ni se arată că bunătatea căzută ar fi singura bunătate

Dumnezeu l-a creat pe om bun și curat. După căderea lui Adam, păcatul și răul au pătruns în natura umană. Pentru a-l elibera pe om de acest rău, conform judecății lui Dumnezeu, era necesar ca Dumnezeu – a doua persoană a Sfintei Treimi – să devină om și să-l răscumpere pe om din răul care l-a chinuit.

Mântuirea omului a fost lucrată de Domnul nostru Iisus Hristos pe Golgota, pe Cruce, prin suferința, moartea și Învierea Sa. Trebuie să credem în asta. Acesta este temelia credinței noastre.

În afară de aceasta, Hristos a dat omului poruncile Sale, care învață cum trebuie să trăiască oamenii pentru a fi urmașii și ucenicii Săi; pentru a face voia Lui în numele mântuirii veșnice a sufletului.

Cine Îl acceptă pe Hristos Mântuitorul și legile sfinte ale Evangheliei, cu inima și trăiește în consecință, va deveni creștin, dar cine le respinge sau le neglijează va rămâne cu natura lui căzută, în care bunătatea inițială a fost amestecată cu răul, și nu poate fi numit creștin; este străin de viața creștină și de mântuirea lui Hristos.

Vrăjmașul încearcă, mascat în bunătatea care mai rămâne în natura căzută, să distragă pe toți de la Hristos, încercând cu viclenie să arate că bunătatea căzută ar fi singura bunătate – căci așa pare cuiva care nu cunoaște învățăturile lui Hristos.

Cine se ține de învățăturile Evangheliei, în ciuda tuturor seducțiilor inamicului, va experimenta inevitabil o luptă interioară. Natura căzută se iubește pe sine și iubește această lume, în timp ce Evanghelia cere jertfa de sine și dragoste pentru Dumnezeu. Prin urmare, nu poate exista niciodată vreo concordanță între ele.

Traducere Lăcașuri Ortodoxe, cuptor 2020.

după un cuvânt al Sfântului Nifon de Optina, din arhiva Mânăstirii Samordin