La urma urmei, L-am izgonit pe Dumnezeu din Rai…

Tot ce există în jurul nostru sunt daruri pe care ni le-a dat Dumnezeu, astfel încât să le privim și mintea noastră să fie îndreptată spre El. Încât să ne uităm la darurile Lui și să ne gândim la El, să ne uităm la binecuvântările Sale și să ne gândim la El, pentru că aceasta este ceea ce El ne-a dat. El este Dătătorul de daruri, de la El vine tot ce este bun pe pământ și în cer – soțul tău, copiii tăi, casa, sănătatea și tot ceea ce ai este de la Dumnezeu. Înțelegi asta? Nu, tu uiți asta.

Când Adam a văzut-o pe Eva pentru prima oară, el era foarte bucuros de Eva și de Dumnezeu. El L-a iubit și mai mult pe Dumnezeu, pentru că a spus:

„O Doamne, cât ești de bun! Mi-ai dat-o pe Eva!”

El a privit-o pe Eva, a iubit-o, s-a însoțit cu ea și Dumnezeu era și El acolo. El nu L-a pierdut pe Dumnezeu, nu s-a simțit autonom sau rupt de Dumnezeu. Eva l-a apropiat și mai mult de Dumnezeu, iar legătura lui cu Eva și dragostea pe care o aveau unul pentru celălalt a fost o iubire care a încălzit dragostea pentru Dumnezeu, care la rândul ei a încălzit iubirea reciprocă.

Dar am pierdut această legătură frumoasă, această frumoasă moștenire a iubirii și nu trăim prin ea. Trăim prin darurile lui Dumnezeu, dar fără Dumnezeu; nu Îi mulțumim, nu Îl slăvim, nu-L amintim, Îl uităm, iar El ne-a dat totul și continuă să ne dea totul!

Un tânăr mi-a spus că iubește o fată și că i-a trimis flori, dar ea i le trimisese înapoi.

– Sau altădată, a spus el, i-am trimis flori, dar n-a zis nimic. Am așteptat să-mi scrie cel puțin un „Mulțumesc!”. Voiam să-i arăt că o iubesc. Dar ea n-a răspuns.

I-am sugerat: „Poate că florile n-or fi ajuns?”

– „Nu, am sunat la florărie și mi-au zis că le-au trimis și că fusese primită comanda. Ea le-a primit. Dar nu mi-a răspuns. Nici măcar nu și-a amintit de mine. M-a disprețuit.

Acest bărbat fusese rănit.

La fel este cu Dumnezeu. El este îndrăgostit de sufletele noastre – asta spun sfinții, că Dumnezeu ne iubește la modul suprem și, dacă El ne dă ceva, atunci El o face astfel încât să ne umplem de dragoste pentru El. Numai că nu-L iubim, Îi luăm darurile și uităm de El. Cuplurile căsătorite uită că soțul este un dar pentru el sau ea, Îl uită pe Dumnezeu, iar în viața lor își fac apariția cuvintele teribile gen „rutină”, “plictiseală”. Avem totul, dar ne distrugem singuri; avem Raiul pe pământ, dar viața noastră se transformă în iad, în mijlocul acestui Paradis în care trăim. Un paradis tehnologic și electronic, un paradis al automobilelor, al caselor, al televizoarelor. Apelați un număr de telefon și vorbiți cu oricine doriți, în orice colț al lumii; aveți internet și puteți discuta cu oricine doriți.

Viața ar putea fi Rai, dar întrucât Cel Care a creat Raiul nu este prezent acolo – până la urmă, L-am izgonit pe Dumnezeu din Paradis – cum poate exista Raiul fără Dumnezeu? Ar putea exista un Paradis fără El, fără Cel Care umblă pe acolo, Care este Creatorul tuturor? Adam și Eva au auzit pașii lui Dumnezeu, L-au văzut, s-au bucurat în El, s-au încântat în El, au trăit cu El, s-au unit cu El și acest lucru era minunat și a făcut ca viața lor să devină Rai.

Dar când L-am expulzat pe Dumnezeu din viața noastră, totul a devenit iad. Vedeți lucrurile și doar doriți să le folosiți; devii consumator. Asta înseamnă: „Dă-mi asta, dă-mi ailaltă, dă-mi un al treilea lucru, un al patrulea, ca să mă pot încărca de toate, să pot mânca, să bag bani în bancă, să cumpăr o mașină, o casă“. Lăcomie. Sufletul nu poate ajunge să fie satisfăcut. Sufletul nu poate fi mulțumit de aceste lucruri. Și, acel om nenorocit – adică noi, care suntem mai răi decât el – își spune: „Mănâncă, suflete al meu!” (conform Sfintei Evanghelii după Luca 12:19).

Dar ce mănâncă sufletul meu? Sufletul nu mănâncă astfel de lucruri. Nu poate fi satisfăcut cu stadioane, dansuri sau modă, nici cu produse cosmetice, divertisment sau călătorii. Aceste lucruri nu îl pot satisface. Ele doar creează o impresie puternică. Este ceva care doar produce o impresie, dar nu are conținut, iar calitatea sa este minciună, înșelăciune, batjocură. Drept urmare, există apoi o dezamăgire groaznică, o plictiseală teribilă.

Avem cele mai fastuoase delicatese, toate tipurile de pizza, cele mai gustoase preparate din lume. Le mănânci și se transformă în toxine în interiorul tău. Tot ceea ce mâncați se transformă în otravă. O mănânci, dar te și mănâncă. Pentru că mănânci fără iubire, fără rugăciune. O mănânci, dar nu te întărește; ca atunci când crezi că te odihnești, dar de fapt acel tip de „odihnă” te obosește.

Aveți totul, dar ceva lipsește, pentru că nu Îl aveți pe Cel Care ar face totul frumos.

Până la urmă, o singură roșie te poate face fericit, dacă știi cum să o mănânci în Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu, cu Dumnezeu. Ea ar fi motiv de fericire. O roșie poate deveni cauza lacrimilor de bucurie care ți se rostogolesc din ochi. Doar o roșie. Dar ai totul!

Traducere Lăcașuri Ortodoxe,

după un cuvânt rostit de Pr. Arhim. Andreas (Konanos) / Dumnezeu nu te va părăsi, publicat în ziua de 12 cireșar 2020

în versiunea Maicii Cornelia (Rees) din Sfânta Mânăstire Stretensky