“Îmi amintesc cum mi-a povestit Sfântul Paisie, când a văzut-o pe Sfânta Eufimia. Era în Postul Mare, cam în a doua săptămână. Ea i-a apărut în zori, la Coliba Sfintei Cruci din Kapsala și a rămas cu el toată ziua.
Sfânta Eufimia i-a descris întreaga viață, pentru că Bătrânul nu-i cunoștea hagiografia.
Auzise că există o Sfânta Eufimia, dar nu știa nimic despre aceasta. Ea i-a spus că fusese o fată tânără din secolul al patrulea, din orașul Calcedon, și că a trebuit să îndure suferințele cele mai groaznice, pentru Hristos.
În timp ce îi povestea, Cuviosul i-a văzut întreaga viață înaintea lui, ca un film la TV. Ajungând la punctul suferințelor ei, Cuviosul Paisie s-a temut de ceea ce a văzut și a întrebat-o:
„Cum ai putut suporta toate aceste suferințe?”.
În fond, era o fată tânără, iar suferințele erau dintre cele mai sălbatice care pot fi imaginate. Și sfânta i-a răspuns:
„Gheronda, dacă aș fi știut ce slavă primesc mucenicii în cer pentru suferințele lor, aș fi încercat să sufăr și mai mult, pentru că totul este temporar, dar slava lui Dumnezeu este veșnică”.
Traducere Lăcașuri Ortodoxe,
după un cuvânt rostit recent de Mitropolitul Atanasie de Limassol, în cadrul unor discuții libere cu credincioșii
Părinte stareț