publicat în: Arhivă

Aceasta este sfințenia…

Lăudați-L pe Dumnezeu întru sfinții Săi!

Sfinții trăiesc în Hristos Iisus, și Hristos trăiește în ei. În Sfinți, El repetă neobosit, până la sfârșitul lumii, taina unică a morții și Învierii Sale, a întrupării lui Dumnezeu și a îndumnezeirii omului. În frescele care îi înfățișează pe Mucenicii și Sfinții militari – în special în Muntele Athos – remarcăm că, deși Sfinții au posturi, haine și atribute diferite, ei au aproape toți același chip, iar acest chip este cel al lui Hristos. Așa sunt Sfinții: identici în Hristos, dar infinit de diverși în caracterele lor personale și în condițiile în care au reprodus lucrarea Mântuitorului, într-un loc dat și la un moment dat. Totuși, pentru Sfinți, această reluare a Pătimirilor Domnului nu este o repetare neplăcută. Este întotdeauna o lucrare nouă, întotdeauna originală, întotdeauna unică și aduce o contribuție de neînlocuit la edificarea Bisericii Întâiului Născut. Domnul Iisus a deschis calea, El a mântuit natura umană ucigând moartea în propriul Său trup, dar fiecare persoană trebuie să participe acum liber la această lucrare de mântuire. Ceea ce lipsește necazurilor lui Hristos, scrie Sfântul Apostol Pavel, împlinesc, în trupul meu, pentru trupul Lui, adică Biserica (Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel I, 24). Aceste cuvinte ale Apostolului nu înseamnă că lipsește ceva în lucrarea lui Hristos și în răscumpărarea noastră, ci doar că fiecare dintre noi trebuie să împărtășim voluntar și personal Pătimirea Sa, pentru a avea parte de moștenirea Sfinților în lumina lui Dumnezeu (ibid.).

Uniți cu Hristos prin credință si har, Sfinții fac lucrările lui Hristos (Sfânta Evanghelie după Ioan XIV, 12). Sălășluind în ei prin Duhul Sfânt, Hristos Însuși este Cel Care face minuni prin ei, îi convertește pe păgâni, învață tainele cunoștinței duhovnicești, împacă pe dușmani și dăruiește trupurilor lor puterea de a se confrunta cu bucurie cu cele mai oribile torturi; astfel încât Evanghelia continuă să fie scrisă astăzi prin lucrările evanghelice ale Sfinților. Iată de ce Sfinții, apropiați și îndepărtați, vechi și noi, sunt pentru noi călăuze de încredere care ne conduc către Hristos în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.

În Duminica Tuturor Sfinților, dragi părinți, frați și surori, îi cinstim pe toți sfinții care au plăcut lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Biserica lui Hristos a stabilit cu înțelepciune această pomenire, astfel încât – după Duminica Rusaliilor, ziua Pogorârii Duhului Sfânt, plinătatea manifestării ipostaselor Sfintei Treimi și apariția lui Dumnezeu Cel în Treime înaintea omenirii la întemeierea Bisericii – să ne arate roadele activității Bisericii. Sfântul reprezintă norma necesară de viață în Biserică. Este cursul firesc al unei persoane care crede în Hristos. Cine s-a apropiat de Hristos și a răspuns dragostei Sale dumnezeiești, nu poate decât să se străduiască să trăiască așa cum ne-a poruncit Hristos să trăim și așa cum S-a revelat El Însuși în viața Sa pământească.

Sfânta Biserică ne arată oștirile sfinților, ca pe o asigurare că Dumnezeu lucrează cu adevărat în Biserica Sa, că natura căzută a omului, profanată de păcat, deformată de patimi, fără integritatea sa inițială, poate fi totuși restaurată, înviată și transfigurată în Trupul lui Hristos – Biserica. Acest lucru este, de fapt, ceea ce se întâmplă prin Împărtășirea Trupului lui Hristos, a trupului Bisericii, și reprezintă mântuirea mistică a sufletului uman, în măsura în care o persoană pătrunde în viața bisericească în Hristos și trăiește cu Hristos și în Hristos. Aceasta este sfințenia. Și nu este o coincidență că citirea Evangheliei din această Duminică ne dezvăluie căile acestea spre sfințenie. Evanghelistul Sfânt Matei citează cuvintele Mântuitorului Hristos:

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. (X: 32-33)

S-ar părea că puțini dintre noi vom fi găsiți demni de o mărturisire imediată, atunci când la limitele capacităților umane, la granița dintre viață și moarte, suntem obligați să-L mărturisim pe Hristos ca Domn al nostru, să avem curajul să rămânem cu adevărat ai Lui până la sfârșit, să fim de neclintit față de Cel Ce trăiește în noi.

Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos. (Epistola întâia către Corinteni XI, 1) – ne spune Sfântul Apostol Pavel.

Dacă dorim să facem ca Chipul lui Hristos să strălucească în noi, trebuie, prin urmare, să ne întoarcem atenția către Sfinți, pentru a avea parte de exemplele vii și practice ale Sfinților și de procedurile de urmat. Pictorul care dorește să realizeze portretul unei persoane pe care nu o vede în fața sa, folosește reproduceri, le privește cu atenție, le compară pentru inspirație, iar în același fel trebuie să privim și noi spre Sfinți, să citim Viețile lor, să facem comparații, pentru a ști cum să sporim în viața în Hristos.

Citind cu sârguință Viețile Sfinților, trăind împreună cu toți Sfinții (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel III, 18), în plimbarea noastră zilnică prin această grădină spirituală care este Sinaxarul [Calendarul tuturor sfinților / LO)], vom găsi treptat câțiva Sfinți care ne atrag mai mult simpatia, emoția, afecțiunea. Ei vor deveni pentru noi ca niște prieteni apropiați cărora am dori să le împărtășim bucuriile și întristările noastre, cărora le-am cere mai ales ajutorul rugăciunilor lor, a căror Viață ne-am dori adesea să o recitim, să le cântăm troparul și să le venerăm icoana. Acești prieteni apropiați vor fi pentru noi o mângâiere puternică și ghiduri privilegiate pe calea îngustă care ne duce către Hristos (Sfânta Evanghelie după Matei VII, 14). Nu suntem singuri pe această cale și în această luptă. Îi avem alături de noi pe Maica noastră, Maica Domnului Preasfântă, pe Îngerul nostru Păzitor, pe Sfântul al cărui nume îl purtăm și pe acești câțiva prieteni pe care i-am ales din marele Sinod al mărturisitorilor Mielului. Și dacă ne împiedicăm sub efectul păcatului, ei ne vor ridica. Atunci când suntem ispitiți de disperare, ei ne vor aminti că, înaintea noastră și mai mult decât noi, ei au suferit pentru Hristos și că, acum, au parte de gustul veseliei veșnice. Deci, pe calea stâncoasă a acestei vieți, acești sfinți prieteni ne vor arăta o parte din Lumina Învierii. Prin urmare, să-i căutăm în Viața Sfinților pe acești câțiva prieteni mai apropiați și, cu toți Sfinții, să ne îndreptăm spre Hristos.

În viața noastră duhovnicească, putem comunica zilnic cu sfinții, în trei moduri: intonând imnurile lor și participând la slujirea lor liturgică, venerând icoana lor și citind Viața lor în Sinaxar. Dacă este dificil pentru cei care trăiesc în lume să meargă în fiecare zi la biserică pentru a le cânta laude sfinților, toți creștinii pot însă, oricum, acasă, singuri sau cu familia, să cânte troparul Sfinților zilei, toți pot venera icoana, toată lumea își poate petrece câteva momente citind sau recitind Viața lor din Sinaxar. Cu toate acestea, citirea zilnică a acestor rezumate ale Vieții Sfinților nu ne va fi de niciun folos decât dacă ne apropiem de ele cu aceeași stare pe care o avem atunci când ne închinăm la icoană. Oricât de imperfecte ar fi ele, notițele din Sinaxar sunt, cu adevărat, în domeniul istorisirii, ceea ce sunt icoanele în domeniul imaginii: ele ni-l redau pe Sfânt prezent și ne pot aduce la fel de mult har ca sfintele icoane. Totul depinde de smerenia inimii noastre. Astfel, oriunde am fi, oricare ar fi starea noastră de înaintare duhovnicească, oricare ar fi dorința noastră de a ne dedica viața lui Dumnezeu, vom găsi în Sinaxar o reînnoire a forțelor noastre și o pre-gustare a vieții veșnice unde toți sfinții vor dănțui împreună cu îngerii în jurul Tronului Dumnezeiesc, spunând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel Ce era şi Cel Ce este şi Cel Ce vine! (Apocalipsa IV, 8)


Traducere Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020,

după un cuvânt al Ieromonahului Macarie de Simonos Petras