Suntem într-o cameră întunecată, iar în întuneric distingem prea puține lucruri…

Relatează Cuviosul Părinte Nicon, de la Muntele Athos:

Într-o mănăstire din Macedonia (grecească), călugărițele au luat masa și apoi au adunat farfuriile pe o tavă și le duceau înăuntru. Deodată, s-a produs un accident teribil. Stareța, care stătea de vorbă, la acel moment, cu cineva, îngrijorată, intră și văzu o tavă la pământ. Pardoseala era plină de căni, farfurii, linguri și furculițe, iar o călugăriță le strângea.

“Tu le-ai azvârlit?”

– Blagosloviți, maică!, a răspuns călugărița.

“Le vei aduna toate, iar mâine nu te vei mai împărtăși!”

Era sâmbătă.

“Mâine nu vei mai primi Împărtășania. Și 500 de mătănii!”

– Blagosloviți, maică!

Călugărița nu a mai spus nimic. A doua zi, toată lumea s-a împărtășit, iar ea s-a ridicat și a început să plângă. Trecând pe lângă aceasta, stareța a văzut lacrimile care îi curgeau ca râuri, dar chipul strălucind și fiind fericit. Uimită, i-a cerut lămuriri. Maica i-a răspuns:

– În momentul în care surorile luau Sfânta Împărtășanie, o soră s-a întins să ia Părticica ei, dar un glob strălucitor a ieșit din Lingurița preotului, a venit și a mi-a intrat în gură și m-a umplut de bucurie, de fericire, pace, iar de atunci lacrimile au început să îmi curgă.

Stareța a întrebat-o numele călugăriței care se împărțășise atunci. A văzut, însă, că maica a rămas locului, stânjenită. Stareța a insistat, întrebând de ce nu-i răspunde.

– Aceasta, a indicat ea.

Stareța a chemat-o pe acea călugăriță, dar a văzut-o supărată. Atunci, a întrebat-o:

“Ce s-a întâmplat? De ce ești supărată?”

Ea i-a răspuns, încruntată:

“Preotul mi-a dat Lingurița goală! Nu era nimic în Lingură!

Stareța și-a dat seama că se întâmpla ceva…

– Ai făcut, cumva, ceva ieri? a întrebat-o chiar călugărița care plângea, ca să o ajute.

A tăcut.

– Blagosloviți, maică, a spus tot ea.

“Ce s-a întâmplat, ieri?”

În cele din urmă, călugărița i-a zis:

– A venit sora, m-a împins și mi-a trântit tava la pământ.

Așa câștigăm, așa pierdem, așa învățăm ce este Sfânta Împărtășanie. Astfel învățăm să ne vedem patimile.

Suntem într-o cameră întunecată, iar în întuneric vedem prea puține lucruri. Când ușa va începe să se deschidă și va intra harul lui Dumnezeu, vom începe să vedem în cameră mobilierul mai mare, dulapurile, mesele. Cu cât pătrunde mai multă lumină, începem să vedem chiar și cele mai mici lucruri, iar când ușa se deschide complet, atunci vedem până și praful din interior.

Astfel a devenit sfânt Sfântul Grigorie Palama, care a strigat:

„Doamne, luminează-mi întunericul!”. Iar sfântul pe care l-am menționat aici a rămas viu.

Traducere Lacașuri Ortodoxe, iunie 2020