Lăsați-vă casa nespălată, necurățită și neaerisită timp de un an!
Nu se va transforma într-o cocină de porci?
Acum, gândiți-vă cum este sufletul unui om atunci când nu l-a curățat prin Spovedanie, nu doar un an, ci timp de douăzeci, patruzeci, șaizeci sau șaptezeci de ani…
Nu există rău mai mare pentru om decât păcatul. Distruge atât trupul, cât și sufletul. Îi amărăște atât viața, cât și viața veșnică. Provoacă discordii în familii, certuri între vecini și dezacorduri între rude. Aprinde focul răutății în rândul oamenilor. Face sufletul mândru și împietrit. Otrăvește inima, cu invidie. Alungă sentimentele sfinte din sân și îi invită pe demoni să se stabilească acolo. Ne desparte de Dumnezeu. Stinge tot ce este luminos în inimile noastre. Ne învață să mințim, să fim gămani și să fim egoiști și avizi. Ne face să calomniem și să ne judecăm vecinii. Ne incită mâna să fure. Ne umple de furie și ciudă. Ne șoptește să căutăm răzbunare. Comite toate ultrajurile, destrăbălările și crimele. Provoacă toate bolile, suferința, nedreptatea, violența, vărsarea de sânge și războiul. A umplut sufletele tuturor dintre noi, cu un duh spiritual insuportabil. Revarsă această duhoare în relațiile dintre noi.
V-ați întrebat de ce este atât de înăbușitor în lume? De ce este greu să trăiești? De ce nu ne putem împăca unul cu celălalt? Răspunsul este: pentru că păcatul a otrăvit atmosfera vieții. Cu toții suntem bolnavi de păcat. Și dacă rănile netratate ale corpului emit duhoare de nesuportat, cu atât este mai groaznică duhoarea păcatului!
Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020,
după un cuvânt al Arhim. Serafim Alexiev, Bulgaria
(RIDICĂ-TE! MOTIVAȚIE LA SPOVEDANIE…)
