publicat în: Arhivă

Doamne, înaintea Ta sunt. Fă cu mine mila Ta cea mare și ajută sărăciei mele!

Rugăciune prea-frumoasă, sfătuitoare și umilincioasă către Sfântul Duh

Stăpâne Doamne necuprinsule, Duhule Cel întru-tot-sfânt și A-tot-puternic și De-viață-făcător, Care din Tatăl Te purcezi, și întru Fiul Te odihnești, Lumina Cea gândită și neînserată și mai presus de înțelegere, Puterea Cea neasemănată și vie, Cel Ce risipești munții, Cela Ce pe cele ce nu sunt le faci, Cela Ce păzești zidirea necăzută, Cela Ce ai făcut podoabele cele cerești, Cela Ce le dai lor, după stăpânire, de-a pururea să se îndulcească de suflarea Ta cea sfințitoare. De la Tine s-a despărțit unirea limbilor, de la Tine toată zidirea se înnoiește iarăși alergând la cea dintâi, de la Tine tot sufletul se înviază și cu curățire se înalță, de la Tine toată vietatea se însuflețește.

Cela Ce miști zidirea împreună și o împuternicești, Cela Ce toate le cuprinzi, și tuturor le stai de față, Cela Ce tuturor celor vrednici le dai sfințenia după măsura faptei bune, Slava Cea prea-minunată, Bucuria Cea negrăită, Veselia Cea mai presus de minte, Vistieria Cea cu totul neînțeleasă a vieții celei veșnice, Adâncul Darului, Cela Ce luminezi cugetele noastre spre înțelegerea minunilor Tale, Cela Ce toate le împlinești, și nu Te împlinești, Cela Ce rugăciunile tuturor le primești, Cela Ce toate le ții, le înțelepțești, le limpezești, le descoperi spre arătare că ești de-o-ființă cu Tatăl și cu Fiul, Cela Ce dai povățuire minții spre privirea celor nevăzute prin Dumnezeieștile Scripturi, Cela Ce lucrezi toate întru toți spre folos, după măsura fiecăruia, și întru cei lucrători, și întru cei privitori; Înălțimea Cea neajunsă și Adâncul de Care toate se poartă, Cela Ce duci de mână la ceruri, Cela Ce sfințești, Cela Ce de iznoavă zidești, mâniindu-Te de noi de-a pururea și întărâtându-Te.
Însuți, dar, Mângâietorule Bune, să nu mă părăsești pe mine, cela ce în fiecare zi Îți greșesc Ție și Te întărât. Să nu Te depărtezi de la mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al Mântuirii mele. Mă rog bunătății Tale, Stăpâne, dă Dar și pricepere ticăloșiei mele, ca să înțeleg și să lucrez cele bine-plăcute Ție, și mie de folos. Întărește-mă pe mine, spre a nu mă răpi și a mă duce împreună cu cei deșerți. Dăruiește-mi mie fără de slavă deșartă a mă smeri, a pătimi împreună cu cei ce pătimesc, a suferi ispitele, și fără de fățărnicie și fără prihănire a lucra voile Tale.
Așa Stăpâne al tuturor, Prea-bunule, curățește-mă de păcatele mele și de ispitele ce vin asupra mea. Izbăvește sufletul meu din mâna celor mândri, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu, și în umbra aripilor Tale voi nădăjdui.
Doamne, înaintea Ta sunt. Fă cu mine mila Ta cea mare și ajută sărăciei mele, pentru mine bătând război cu vrăjmașii mei, că nu știu răutatea lor cea mult meșteșugăreață asupra mea. Tu, dar, singur cunoști și mai-nainte vezi toate. Ție se cade a mă izbăvi pe mine, Doamne.
Dă-mi mie în cealaltă rămășiță a vieții mele a săvârși viață neprihănită și curată, ca să aflu Har înaintea Ta. Și mă mântuiește întru fericirea Ta cea cerească, pentru singură bunătatea Ta cea covârșitoare și milostivirea Ta cea negrăită.
Că întru Tine și de la Tine este viața mea, ființa, cunoștința a toată înțelegerea bună. Și Ție slavă cu buze nevrednice, și laudă și mulțumită, încă și închinăciune Îți înalț eu, păcătosul și nevrednicul robul Tău, împreună și Celui fără de început Pricinuitor al Tău Părinte, și Celui De-o-ființă și De-o-fire al Lui Fiu, totdeauna, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.


Transcriere Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020

extras dintr-o tipăritură veche a Arhiepiscopului Neofit al Țarigradului – 13 septembrie 1799, îndreptată prin osârdia Sfântului Nicodim Aghiorâtul,

retipărită în Sfânta Mânăstire Neamț în iulie 1827 de Gherontie Ieromonah Tipograful.