Cei 222 de martiri ortodocși din China

În 1900, societatea inițiatică în arte marțiale a “Boxerilor”, susținută de împărăteasa mamă cunoscută pentru xenofobia ei, a lansat o persecuție împotriva creștinilor, cărora le-au atribuit responsabilitatea pentru toate nenorocirile care au lovit China. Pe 10 iunie, au fost publicate proclamații pe străzile din Beijing, chemând păgânii să-i masacreze pe creștini și să amenințe pe oricine îndrăznea să îi ascundă.

În noaptea următoare, boxerii, trecând cu torțe în flăcări prin fiecare cartier al orașului, i-au arestat din casele lor pe toți creștinii ortodocși pe care i-au găsit, chinuindu-i pentru a-i face să-L nege pe Hristos. Mulți, terorizați de chinuri, au aprins tămâie în fața idolilor, pentru a-și salva viața, în timp ce alții au mărturisit cu curaj credința lor și au suferit chinuri cumplite.
După ce li s-au ars casele, au fost duși în oraș, la templele păgâne ale boxerilor, unde au fost maltratați, decapitați sau arși în foc.

Paul Wan, catehizator ortodox, a murit cu rugăciunea pe buze. Ia Wen, învățător la Misiunea Rusă, a fost torturat în două rânduri și a mărturisit cu bucurie pe Hristos. Pe un băiețel, Ioan, l-au lăsat fără brațe și cu tăieturi pe piept. Când călăii lui l-au întrebat dacă are dureri, el a răspuns zâmbind:

„Nu este greu să suferi pentru Hristos”.

Boxerii l-au decapitat și apoi i-au ars trupul.

Părintele Mitrofan Tsi-Chung, primul preot chinez, care a fost hirotonit de Sfântul Nicolae al Japoniei și a slujit neobosit în misiunea sa timp de 15 ani, a fost masacrat împreună cu aproximativ 70 de creștini, femei și copii, care erau refugiați la domiciliul său după incendierea clădirilor Misiunii Ruse. Când au intrat boxerii, l-au găsit stând în curte și l-au înjunghiat în piept. Soția sa, Tatiana, a fost decapitată, precum și fiul său Isaia, în vârstă de 23 de ani. Celălalt fiu al său, Ioan, în vârstă de 7 ani, avea degetele de la picioare, nasul și urechile tăiate în timpul martiriului tatălui său. Nu a simțit însă nicio durere și, atunci când torționarii lui l-au numit „fiul demonilor”, el a răspuns:

„Eu sunt un credincios în Dumnezeu, nu un discipol al demonilor!”.

Maria, logodnica lui Isaia, în vârstă de 19 ani, s-a dus în casa Părintelui Mitrofan, dorind să moară alături de familia logodnicului ei. Când boxerii au înconjurat casa, ea i-a ajutat pe ceilalți să scape sărind zidul, apoi i-a înfruntat pe atacatori, acuzându-i că au ucis oameni nevinovați, fără judecată. Neîndrăznind să o omoare, i-au rănit brațele și i-au străpuns picioarele. Când a fost îndemnată să fugă, ea a răspuns:

„M-am născut lângă Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și aici voi muri!”

Când au revenit boxerii, au ucis-o.

Printre acești binecuvântați martiri s-au numărat și descendenți ai locuitorilor din Albazin, din Rusia, care au adus Lumina lui Hristos în Beijing în 1685. Clement Kui Kin, Matei Hai Tsuan, fratele său Vit, Ana Chui și mulți alții nu s-au temut de cei care ucid trupul dar nu pot ucide sufletul, au înfruntat cu curaj tortura și moartea, rugându-se Domnului să-i lumineze pe persecutori și să le ierte păcatele.

Din miile de suflete care au alcătuit misiunea rusă în Beijing, 300 s-au pierdut în timpul acestor evenimente sângeroase, incluzând 222 care au câștigat coroana netrecătoare a Muceniciei.

Venerarea lor a fost aprobată de Biserica Ortodoxă Rusă, care a decretat să fie oficiată o Sfântă Liturghie pentru cei morți, pe 10 iunie, iar pe 11 o Sfântă Liturghie în cinstea mucenicilor.

Traducere Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020,

după Sinaxarul Ieromonahului Macarie de Simonos Petras