Sfântul Apostol Barnaba a fost levit, originar din Cipru. El trăia în Ierusalim la momentul întemeierii primei comunități creștine; și văzând cum credincioșii care s-au adunat în jurul Apostolilor aveau o singură inimă și un singur suflet și puneau totul în comun, a vândut terenul pe care îl deținea și a venit să așeze prețul lui la picioarele Sfinților Apostoli:
36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuieşte fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru,
37. Având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor. (Faptele Sfinţilor Apostoli, 4)
De atunci, el a trăit prin lucrul mâinilor sale, asemenea Sfântului Apostol Pavel:
“Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 9, 6)
Om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință, primise darul cuvântării pline de îndemn și de încurajare, acesta fiind și motivul pentru care Apostolii i-au schimbat numele, din Iosif, în Barnaba, ceea ce înseamnă „Fiul mângâierii”.
Din ordinul Sfinților Apostoli, Sfântul Barnaba a fost trimis în Antiohia, pentru a-i boteza pe credincioșii de acolo, în credință. A plecat apoi în Cipru, unde predicarea lui a dat roade.
Sfântul Apostol Barnaba a murit în jurul anului 62, ucis de păgâni.
În timpul domniei împăratului Zeno (488), Sfântul Apostol Barnaba a apărut în viziune Episcopului Antemis de Salamin, și i-a dezvăluit locul unde era ascuns trupul său. Episcopul s-a dus acolo imediat și a găsit, în peștera indicată de sfânt, racla în care trupul acestuia se găsea întreg și neatins, iar pe pieptul său se afla o copie în limba greacă a Evangheliei Sfântului Matei, pe care Sfântul Apostol o copiase singur de mână.
Traducere Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020,
după Sinaxarul Ieromonahului Macarie de Simonos Petras
