publicat în: Arhivă

Dat jos de pe cruce, după ce pământul s-a deschis, și-a continuat propovăduirea

Sfântul Apostol Bartolomeu era originar din Cana Galileii. El s-a numărat între cei Doisprezece Apostoli care L-au urmat pe Hristos până la Pătimirile Sale și au fost martorii Învierii Sale.

După Cincizecime, când Apostolii au tras la sorți părțile lumii spre care să se îndrepte pentru evanghelizare, el a fost desemnat să meargă și să proclame Vestea Cea Bună în Fericita Arabie (în nordul Yemen-ului din prezent).
A pornit, inițial, în compania Sfântului Apostol Filip și a surorii sale, Mariamne, pentru a evangheliza regiunile Lydia și Mysia din Asia Mică.

Au fost arestați la Hierapolis, în Frigia, și răstigniți cu capul în jos; dar când Filip a murit, pământul s-a deschis și a înghițit un număr mare de păgâni. Înfricoșați, supraviețuitorii i-au dat jos de pe cruce pe Bartolomeu și Mariamne. Acesta l-a pus pe Stachys ca Episcop al cetății și și-a continuat călătoria misionară.

Rezistând constant înfometării, frigului, pericolelor drumurilor, persecuțiilor și închisorilor, el a condus mulți păgâni către lumina Adevărului: în Arabia, în Persia și în Indii (în lumea antică, acest nume desemnează fie Arabia de Sud, fie Etiopia), și le-a lăsat Evanghelia după Sfântul Matei, scrisă în aramaică.

Apoi, a plecat în Armenia, unde și-a încheiat misiunea, răstignit după modelul mai marelui său din Albanopolis, din ordinul regelui Astraj (sau Astyaj), al cărui fiu îl convertise și pe a cărui fiică o eliberase de un demon.

Trupul Apostolului a fost apoi așezat într-o raclă de plumb și aruncat în mare. Dar, prin pronia lui Dumnezeu, în loc să se scufunde în adânc, racla a ajuns pe Insula Lipari, în Sicilia, unde sfintele sale moaște au făcut multe minuni.

Traducere Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020,

după Sinaxarul Ieromonahului Macarie de Simonos Petras