Vino, Cela ce Te-ai făcut dorire Însuți întru mine, și m-ai făcut a Te dori pe Tine
Rugăciune prea-frumoasă, sfătuitoare și umilincioasă către Sfântul Duh Cel de-o-ființă și de-un-scaun cu Tatăl și cu Fiul,
a Sfântului Simeon Noul Bogoslov

Vino, Viața Cea veselă și veșnică, și Dreapta Cea a-tot-țiitoare, Întru-tot-sfinte și De-viață-făcătorule, și Ziditorule Duhule, Cela Ce ești întru întocmai cinste cu stăpânirea Tatălui și a Fiului, a Cărora unime a vredniciei și a Dumnezeirii și unirea socotelii și însoțirea către una în trei Fețe este.
Vino, Bucuria mea Cea neîncetată, și desfătarea, și Slava. Vino, Suflarea mea, Viața mea, Mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un Duh, Prea-bunule Stăpâne, fără de amestecare, fără mutare, fără de schimbare, Dumnezeu Cel peste toate.
Fă-Te mie Însuți toate întru toate, hrană negrăită și cu totul necheltuită, care de-a pururea se varsă în buzele sufletului meu, și curge în izvorul inimii mele. Îmbrăcămintea Care strălucește, și cu totul arde pe draci. Curățirea Care mă spală pe mine, prin nestricăcioase și sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le dăruiește către care vine. Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată și soare neapus, în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela Ce nu Te întorci dinspre nimenea din toți, ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre nevrând a veni către Tine.
Dă-mi mie deslușirea lămurită întru gânduri – care decât care se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie a cunoaște meșteșugirile diavolului, și pe acestea împreună cu dânsul a le lepăda. Și cu totul a-mi tăia voia mea, și a atârna toate cele ale mele de purtarea Ta de grijă, și de acolo a nădăjdui folosul.
Transcriere Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020
extras dintr-o tipăritură veche a Arhiepiscopului Neofit al Țarigradului – 13 septembrie 1799, îndreptată prin osârdia Sfântului Nicodim Aghiorâtul,
retipărită în Sfânta Mânăstire Neamț în iulie 1827 de Gherontie Ieromonah Tipograful.