publicat în: Arhivă

Vino, Cela ce Te-ai făcut dorire Însuți întru mine, și m-ai făcut a Te dori pe Tine

Rugăciune prea-frumoasă, sfătuitoare și umilincioasă către Sfântul Duh Cel de-o-ființă și de-un-scaun cu Tatăl și cu Fiul,

a Sfântului Simeon Noul Bogoslov


Vino, Viața Cea veselă și veșnică, și Dreapta Cea a-tot-țiitoare, Întru-tot-sfinte și De-viață-făcătorule, și Ziditorule Duhule, Cela Ce ești întru întocmai cinste cu stăpânirea Tatălui și a Fiului, a Cărora unime a vredniciei și a Dumnezeirii și unirea socotelii și însoțirea către una în trei Fețe este.

Vino, Doamne al meu, pe Care Te-a dorit și Te dorește ticălosul meu suflet. Vino, Cela Ce Te-ai făcut dorire Însuți întru mine, și m-ai făcut a Te dori pe Tine, Cel cu totul neapropiat.

Vino, Bucuria mea Cea neîncetată, și desfătarea, și Slava. Vino, Suflarea mea, Viața mea, Mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un Duh, Prea-bunule Stăpâne, fără de amestecare, fără mutare, fără de schimbare, Dumnezeu Cel peste toate.

Fă-Te mie Însuți toate întru toate, hrană negrăită și cu totul necheltuită, care de-a pururea se varsă în buzele sufletului meu, și curge în izvorul inimii mele. Îmbrăcămintea Care strălucește, și cu totul arde pe draci. Curățirea Care mă spală pe mine, prin nestricăcioase și sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le dăruiește către care vine. Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată și soare neapus, în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela Ce nu Te întorci dinspre nimenea din toți, ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre nevrând a veni către Tine.

Depărtează de la mine, Doamne, toată înălțarea cea pierzătoare, și îmi dă mie întreagă-înțelepciune a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată auzurile mele bine-supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi mie răbdare întru scârbe. Înțelepțește și întărește inima mea întru îndelungă-răbdare, întru nerăutate, întru înfrânare, întru împreună-pătimire, întru milostivire, în dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi și către toți, întru întoarcere dinspre lenevirea și trândăvia dracilor, întru care ca niște dulceți m-am desfătat.

Dă-mi mie deslușirea lămurită întru gânduri – care decât care se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie a cunoaște meșteșugirile diavolului, și pe acestea împreună cu dânsul a le lepăda. Și cu totul a-mi tăia voia mea, și a atârna toate cele ale mele de purtarea Ta de grijă, și de acolo a nădăjdui folosul.

Că la Tine este viața mea, lumina mea, mântuirea mea. Și pe Tine bine Te cuvântez, și Te slăvesc, și mă închin împreună și Celui fără de început slobozitorului Tău Părinte, și Celui împreună vecuitor, și de o fire cu Tine al Lui Fiu, totdeauna, acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Transcriere Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020

extras dintr-o tipăritură veche a Arhiepiscopului Neofit al Țarigradului – 13 septembrie 1799, îndreptată prin osârdia Sfântului Nicodim Aghiorâtul,

retipărită în Sfânta Mânăstire Neamț în iulie 1827 de Gherontie Ieromonah Tipograful.