Istoria Sfântului Mucenic Ermie (HERMIAS) și a Sfântului vrăjitor Marius

Sfântul și slăvitul Mucenic Ermie (Hermias) era un soldat bătrân, care petrecuse mulți ani în armata romană, la Comana, în Pont. Încheindu-și slujirea, în timpul domniei lui Antoninus Pius (138-161), a refuzat toată solda (plata) și și-a mărturisit credința în Hristos Dumnezeu.

El a fost imediat arestat și dus în fața guvernatorului Sebastian, care i-a cerut să jertfească zeilor mincinoși pentru a-și arăta loialitatea față de împărat. Întrucât Ermie a refuzat vehement, a fost torturat. Călăii i-au rupt mai întâi fălcile, apoi i-au smuls pielea de pe față. A fost aruncat, apoi, într-un cuptor aprins, din care a ieșit nevătămat, spre uimirea tuturor.

Sebastian a decis, ulterior, să apeleze la un vrăjitor, Marius (Marus), care i-a dat o otravă puternică sfântului. Dar când a văzut că lui Ermie nu i s-a întâmplat nimic rău, vrăjitorul, la rândul său, a mărturisit puterea dumnezeiască a lui Hristos și a fost decapitat pe loc. [Astfel, Sfântul Marius a fost botezat în propriul său sânge, devenind sfânt mucenic.]

Ermie a mai fost supus, ulterior, unor noi chinuri: l-au cufundat în ulei fierbinte, i-au smuls ochii, apoi l-au atârnat cu capul în jos timp de trei zile. În cele din urmă, soldatul lui Hristos a ieșit învingător din toate aceste încercări, fiindu-i tăiat capul și câștigând astfel cununa biruinței, din Cer. [Sebastian, înnebunit, l-a decapitat cu propria sa sabie. Creștinii au îngropat în secret trupul Sfântului Mucenic Ermie, prin ale cărui sfinte moaște Dumnezeu a dăruit numeroase vindecări.]

Traducere Lăcașuri Ortodoxe, mai 2020,

după Sinaxarul Ierarhului Macarie din Simonos Petras, cu adăugiri după Sfântul Dimitrie al Rostovului și Sfântul Nicolae Velimirovici