Științe istorice: Relatările unui martor ocular direct al muceniciei Sfintei Mucenițe Teodosia fecioara

Iată câteva rânduri dintre cele scrise de un martor, istoricul Eusebiu, Episcopul Cezareei Palestinei, care s-a nimerit de față la mucenicia din anul 308 a Sfintei Mucenițe Teodosia fecioara (din Tir, Liban) cinstită astăzi:

“Prelungindu-se până la cinci ani prigonirea creștinilor de către păgânii închinători la idoli, în ziua a doua a lunii aprilie, chiar la praznicul Învierii Domnului, în cetatea noastră, adică în Cezareea Palestinei, o fecioară credincioasă, de neam din Tir, care nu avea încă optsprezece ani, s-a apropiat de cei legați pentru Hristos,

care erau în temniță și le graia lor, cu îndrazneală, despre Împărăția lui Dumnezeu.

Apoi, le-a urat de bine, rugându-i să o pomenească și pe ea înaintea Domnului, cand vor sta în fața lui Dumnezeu, după sfârșitul nevoinței lor mucenicești.

Deci, ostașii care păzeau, văzând pe fecioara grăind cu asemenea cuvinte, celor legați pentru Hristos, au prins-o pe ea, ca și cum un mare rău ar fi făcut, și au dus-o la dregătorul Urban, spre cercetare. Acesta, cu o mânie cumplită și o sălbăticie de fiară, a poruncit să o intindă pe roată și să-i sfâșie coastele și sânii, cu unghii de fier, până la oase.

Sfânta a suferit aceste chinuri, fără să scoată vreo tânguire, dimpotrivă, pe fața ei se vedea o veselie, pe care nimic nu o va putea schimba.

‘Cruzimea ta mă face fericită și grozav m-ar durea dacă n-aș simți-o. Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei și mulțumesc lui Dumnezeu, din toată inima, că m-a învrednicit de un asemenea har’– zicea ea judecătorului.

Deci, văzând-o încă suflând și cu fața luminoasă, dregătorul a poruncit ca, aruncând-o în mare, să o înece. Și, astfel, s-a mutat la Domnul.”

Eusebiu de Cezareea a trăit între anii 265 și 339 după Hristos, fiind cunoscut latinilor cu numele de Eusebius Pamphili. A fost Episcop de Cezareea în Palestina, teolog, apologet și istoric al Bisericii creștine. Eusebiu folosește o documentație bogată în istorisirile sale, în genul istoriografiei moderne, incluzând extrase din documente ale epocii, ca edicte împărătești sau scrisori ale Sfântului Împărat Constantin. Eusebiu nu este recunoscut de tradiția bisericească drept un Părinte al Bisericii, din cauza apropierii sale de arianism, și a participării directe la persecutarea unor mari figuri ale Ortodoxiei, precum Sfântul Atanasie cel Mare. Dar scrierile sale istorice au o mare importanță pentru deslușirea istoriei primelor trei secole ale Creștinismului.

Legat de istoria Sfintei fecioare Teodosia, Eusebiu spune că Urbanus și-a vărsat toată furia pe tânăra fată și, astfel, creștinii cu care aceasta stătuse de vorbă, care se aflau în regim de interogatoriu, au fost trimiși într-un final să lucreze ca sclavi în minele de cupru, fără ca acea tortură să le mai fie aplicată (conf. lucrării lui Eusebiu, intitulată “Martiri din Palestina”). Timp de cinci ani, guvernatorul Urbanus a căutat să tot aplice ordinele împăraților ca toți să aducă jertfe zeilor romani.