Taierea porcului de Ignat, la Carciuma din Batrani. Traditii si obiceiuri, credinte si superstitii

Unul dintre obiceiurile străvechi, păstrate de români, este tăierea porcului de Ignat. Ca în fiecare an, de ziua națională, Muzeul ASTRA vă invită la o demonstrație practică pe acestă temă, cu scopul păstrării și perpetuării datinilor strămoșești premergătoare Crăciunului.

În ziua de 1 decembrie, începând cu ora 12, la Cârciuma din Bătrâni din Muzeul în Aer Liber, publicul va putea asista la pârlirea, curățarea și tranșarea porcului, dar și la prepararea bucatelor tradiționale (cârnați, slănină, tobă, caltaboș) care vor putea fi achiziționate la prețuri accesibile. De asemenea, toți cei care vor călca pragul Cârciumii din Bătrâni, sunt invitați să servească ,,pomana porcului’’ cu mămăliguță și murături. Nu vor lipsi, preparatele la ceaun, tochitura de porc sau ciorba.

Multe credințe și superstiții din vremuri imemoriale se leagă de Sărbătoarea Ignatului. Ea nu are doar o valoare gastronomică, ci reprezintă un ritual prin care omul comunică cu forțe superioare lui. În toate societățile arhaice sacrificiul era o formă de a accede la sacru, de a obține ,,bunăvoința” zeilor. Dimensiunea practică și cea religioasă (creștină și precreștină) se armonizează și în Sărbătoarea Ignatului. În funcție de zona etnografică, circulă o serie de concepții, care conferă farmec acestui obicei.
Se spune că pentru a avea noroc tot anul, e bine să vezi sânge in ziua de Ignat. În Ardeal, pe fruntea copiilor se făcea semnul crucii cu sângele animalului sacrificat la Ignat, pentru a fi feriți de boli. În ziua de Ignat munca era interzisă. În zona Teleormanului se credea că femeile care nu ţineau ziua de Ignat, erau pedepsite de o fiinţă lacomă şi rea, numită Inătoarea. Bătrânii cercetau măruntaiele porcului pentru a afla dacă anul ce avea să vină va fi sau nu îmbelșugat.

Ritualul de tăiere cere ca în preajma porcului să nu fie oameni miloşi, pentru că aceştia vor transmite animalului emoția lor, fapt ce îl va face să moară foarte greu, iar carnea lui să nu mai fie bună la gust.
În zona Brașovului, tinerii imitau glasul porcului cu ajutorul surlei, un instrument muzical, asemănător unei trompete cu şase găuri. Sunetul avea o conotație eroică, asemănătoare cu cel emis de învingătorul unei lupte.
Cercetătorii au constatat că ziua de Ignat se suprapune peste ziua zeităţii solare celebrate în antichitate (Shiva la indieni sau Osiris la vechii egipteni), care moare pentru a renaşte. Străbunii daci considerau și ei că porcul este un animal ce poate hrăni soarele.
În calendarul ortodox, în data de 20 decembrie este sărbătorit Sfântul Ignație Teoforul, episcop de Antiohia. Pentru că nu a lepădat credința creștină, acesta a fost aruncat in arenă si sfâșiat de lei, in jurul anului 110, in timpul domniei imparatului Traian (98-117). Ignatul amintește și de sacrificiul lui pentru Hristos.

– un articol, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe de: Anda Ionaș, Muzeograf