Importanta cuvintelor
Teologia crestina are, ca miez al existentei sale, Cuvantul; insa, nu orice cuvant, ci Cuvantul Intrupat, Cuvantul care S-a facut om si a venit sa ne mantuiasca.
Plecand de la ceasta premiza, am considerat mereu ca, in intrega viata a sa, omul este format in mare parte din cuvinte. Omul este nu doar ce mananca sau ce face, ci si ce vorbeste. Cuvintele oamenilor au o forta incredibila. Acestea pot sa zideasca sau pot sa darame. Pot vindeca sau pot rani.
Sunt unii care proslavesc tacerea, dar sunt cazuri cand si aceasta face rau. Tacerea vinovata, sau lipsa marturisirii, este un soi de modestie falsa. A nu vorbi cand trebuie si, mai ales ce trebuie, este la fel de pagubos ca atunci cand trancanim fara noima.
Vorbeam in articolele trecute, despre aceasta boala mai noua, care a cuprins si lumea ortodoxa.
Suntem plini pana peste cap de fel si fel de “profeti” ai Ortodoxiei, care trancanesc despre eroismul stramosilor, intelepciunea taranului si, mai ales, despre cat de "cu mot" suntem noi, romanii. Cum saracul Pamant se misca, doar pentru ca existam noi pe el. Tracaneala aceasta este, din pacate, asemenea unei urgii care se abate cu toate nenorocirile ei peste noi. Si eu iubesc pamantul stramosesc. Si eu ma inclin in fata inaintasilor nostri. Dar, a idolatriza tara, inaintea lui Hristos, a incerca un soi de melanj legionar, acum, in vremurile de astazi, este nu doar un demers periculos social, ci mai ales otravitor-spiritual.
Experienta istoriei arata clar cat de subtire este pragul dintre vorbirea cu rost si flecareala ieftina. Sa dai din gura a ajuns cel mai mare sport national.
Peste tot dai peste cate un “parerist” de serviciu, care are raspuns la absolut toate problemele.
Lumea ortodoxa de pe la noi musteste si ea, din ce in ce mai mult, de inventatori ai mersului pe jos, vanzatori de gauri in covrig si geambasi ai mantuirii exclusiviste. Suntem imbuibati de conferinte, simpozioane si adunari, de multe ori sforaitoare, care se invart in jurul cam acelorasi subiecte.
Ce uita, insa, cei care dau din gura aiurea despre credinta si, mai ales, despre Ortodoxie, este un aspect fundamental: cei care ne aud sunt multi si, mai rau, in acest context, sunt influentati de cuvintele noastre. Acesti “arhangheli” de mucava uita un aspect: prin tot ce scot pe gura, isi asuma o mare, o foarte mare raspundere fata de cei care asculta. De aceea, trebuie sa avem mare grija la ce ne iese din gura.
Sufletul omului nu este un surub. Nu poate fi modificat sau reparat. Un suflet, odata pervertit de cuvinte prost alese, este pierdut. Cuvintele pot surpa prietenii, pot rupe familii sau pot narui reputatii. Nu trebuie uitat inca ceva: toate cuvintele care aduc stirbire aproapelui nostru, sunt otrava pentru suflet. Clevetirea, judecarea, injosirea, jignirea, suduitul si altele ca acestea sunt, toate, mijloace prin care relatia noastra cu aproapele si cu Dumnezeu se naruie.
Feriti-va de cei care va spun ceea ce vreti sa auziti. Aparati-va de cei care prin cuvant incearca sa va tina intr-o stare de letargie spirituala. Cuvintele trebuie sa zideasca, sa consolideze si sa indrepteze.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
– pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe: contributor Pr Daniel Ivan
