Constiinta iconica: icoane pe tricouri, pe pahare, la parbriz… Piosenie sau blasfemie?

Va prezentam in cele ce urmeaza un articol cu cateva raspunsuri la aceasta intrebare. Articolul a fost publicat in aceste zile in revista Ortodoxie si Pace, aparut in limba rusa. Traducere si interpretare, in exclusivitate pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, contributor Teo-CHristian.

Protopopul Serghei Pravdalubov
Parohul Bisericii Sfanta Treime din Troitskoie-Golenicevo

"Cuvântul lui Hristos nu poate fi predicat prin pahare si tricouri"

Nu trebuie sa reprezentam sfintii pe pahare, farfurii sau alte obiecte. A existat un astfel de abuz deja in epoca Imperiului Bizantin. La Ravenna, în Bazilica San Vitale, puteți vedea un mozaic reprezentându-i pe Împăratul Iustinian și Imparateasa Teodora avand icoane pictate pe hainele lor. Tradiția le vroia pe vesmintele episcopilor, iar ele au ajuns motive de decorare a rochiei imparatesti, acesta este un exces clar și, de fapt, dispreț față de obiectul sfant.

Imaginile sfintilor, pe vesela, fac parte din acelasi tip de exces. Evitați astfel de lucruri. Am inteles acest lucru, bineinteles, atunci cand, de exemplu, în Diveevo, pe un pahar care mi-a fost oferit drept cadou era o imagine reprezentand Manastirea Sf. Serafim, dar era vorba de reprezentarea unei biserici si nu a unei icoane.

Este într-adevăr imposibil să înțelegi folosirea icoanelor pe tapiserii. Este greu de imaginat ca cineva isi poate face rugăciunile înaintea unui astfel de obiect. Din contra, este evident că acesta va fi mancat de molii. Este mai bine să fim rezervati si sa reprezentam imagini sfinte doar conform regulilor adoptate de noi in lupta impotriva iconoclastilor, si nu sa mergem pe strada imbracati in haine colorate de "icoane".
Inscripțiile de pe T-shirt-uri ma deranjeaza tare. În vremurile creștine nu a fost nevoie sa se afiseze Sfintele Scripturi pe haine. Cuvântul lui Hristos trebuie să fie predicat cu dragoste, smerenie, pietate, neostentativ, deci nu pe cani si tricouri.

Alexei Lidov
Director al Centrului pentru Studiul Culturii Crestinismului Răsăritean, șeful Institutului de Cultura Mondiala din Moscova, Universitatea de Stat, academician al Academiei Ruse de Arte

"Propagarea excesiva a icoanelor, în Bizanț, a condus la iconoclasm"
Într-adevăr, astăzi, reprezentări ale icoanelor sunt peste tot, în mașini, pe tricouri, pe canile din magazinele de cadouri…

Uneori te socheaza, fiindca efectul este perceptia unei vulgarizari a obiectului sfant. Mai ales atunci când vedem mai mult o calitate mediocră a acestor obiecte. Cu foarte puține excepții, ele sunt cele mai grave exemple de arta iconografica care există astăzi, și nu doar arta, ci si de replici si reproduceri.

Acest lucru este cu atât mai regretabil când cunosti marile exemple ale picturii bizantine și ale iconografiei ruse, cand înțelegi importanța acestor imagini, conținutul lor spiritual și artistic. În acest context, este trist să observăm primitivismul și pierderea tradiției și cum imaginile sfinte sunt adesea reduse la nivelul de superstiții de zi cu zi, de "purtatoare-de-noroc", cum cu ele oamenii încearca să-si protejeze mini-spațiul propriu. Acesta este un aspect al problemei.

Mai exista, insa, si un alt aspect, despre care pot discuta, ca bizantinolog. Într-adevăr, această practică a existat si în Bizanț. Ni s-au pastrat texte ale unor autori bizantini, în care acestia isi marturiseau indignarea fata de propagarea excesiva a icoanelor, se plângeau de aparitia lor pe diferite obiecte, găsite pe tarabele stradale, in spații care nu au nimic de-a face cu sfintenia.

De fapt, această înmulțire excesivă a icoanelor și venerarea lor, ca niste mici idoli, au devenit una dintre cauzele iconoclasmului care, la rândul lui, a provocat distrugerea lor în masă.

Slava Domnului, iconofilia a triumfat! Apărătorii săi au susținut că, dincolo de imaginile simplificate, se putea ajunge la constientizarea valorilor supreme și se putea accede la realitățile si prototipurile ceresti, intrucat sensul icoanei, dincolo de orice pictura religioasa, de semnele ezoterice, consta in dorinta de a deveni o imagine intermediară, care face legatura intre cele două lumi – pământeasca si cereasca.

Astfel, se pune problema modului în care aceste lumi se unesc prin intermediul imaginilor de pe un T-shirt sau al "icoanelor purtatoare de noroc” din mașini. Nu ii putem insa refuza, omului, necesitatea de a fi conectat prin acest mod, cu Cealalta lume, de a cauta protecție prin folosirea acestor imagini.

Deci, situația nu este unică. Personal n-am purtat un tricou cu o imagine sfântă, dar nu blamez pe cel poarta astfel de tricouri, fiindca acest gest înseamna cu siguranță ceva pentru el.

Dar, să nu uităm că esența acestui tip de creație spirituală și artistică este mult mai complexă și mai profundă, și nu poate fi redusa la funcția de "noroc”. Aș vrea să putem, prin învățătură și educație, să explicam sensul cel mai larg posibil al icoanei. Ceea ce eu numesc conștiința iconica, constituie unul dintre fundamentele stilului de viață și de percepție ortodoxă a lumii, în general.

Dacă vedem lumea diferit decât, de exemplu, americanii sau germanii, în mare măsură acest fapt se datoreaza tocmai acestei constiinte iconice pe care o avem.

Protopopul Alexei Ouminski
Paroh al Bisericii Sfanta Treime din Kokli

"Dacă nu vedem icoana ca pe un obiect sfant, vom pierde notiunile de sublim și profan"

Dezaprob total reproducerea, pe vesela de bucatarie, a unor imagini sfinte, "purtatoare-de-noroc", a unor reprezentări hagiografice și cruci, fabricate în Grecia și Serbia. Ce este o tapiserie cu o imagine sfântă? Este o icoana, sau un obiect decorativ? Când imaginea sfanta devine un obiect de consum, s-a ajuns la dezastru.

Mă gândesc ca tot timpul au existat oameni care au profanat imagini sfinte, sau le-au considerat simple amulete. S-a intamplat asta, deja, în Imperiul Bizantin, dar astăzi, datorită dezvoltării industriei ușoare, profanarea obiectelor sfinte a devenit omniprezenta. Cred că trebuie să traim intr-un spatiu in care nicio persoană nu trebuie sa faca astfel de lucururi, fiindca altfel vom pierde foarte repede orice noțiune de sacru sau de profan, de venerare.

Acest concept este deja pierdut în spațiul secular, biserica devenind uneori un loc de performanță artistica, iar icoana, un obiect de arta contemporana. Ne simțim ofensați, dar folosim icoana drept tapiserie sau la cheile de la usa, si ni se pare ceva bun? Logica este una simpla: nu mai consideram icoana ca pe ceva sfant.

În ceea ce privește T-shirt-urile, cu imprimeuri, oamenii considera asta ca o gluma. In Kiev, de exemplu, un slogan care distreaza si are succes este "Iti mulțumesc, Doamne, ca nu m-ai facut rus". Textul "Maica lui Dumnezeu, vâneaza-l pe Putin!, pe alte T-shirt-uri, nu este nici el prea departe de primul slogan.

Iar cand unii mai fac si T-shirt-uri, cu citate din Scriptura, in scopuri misionare, religioase, acestea sunt probabil porniri ale unor sentimente de piosenie, sperand că persoana care le va purta va deveni una mai buna, alții poate ca vor citi cuvintele inscrise si vor reflecta asupra sensului lor. Numai ca bunurile de consum sunt la îndemâna tuturor. Imaginați-vă o persoana care injura ca un biirjar, cu o sticla de bere în mână, mergand pe jos pe stradă si purtând un astfel de tricou. Nimeni nu are dreptul să-l împiedice. Și, cum va parea atunci textul sfant? Dimpotriva, el va reprezenta o imagine degradantă.

– in exclusivitate, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, contributor: Stud. Teo-CHristian