publicat în: Arhivă

Ce fel de Biserica ne dorim, primim si suntem de fapt?

Hristos si Apostolii intr-o fresca a unei biserici des atacate din Anatolia, Turcia Au trecut aproape 2000 de ani de cand un mic grup de “proscrisi”, ucenici ai unui “Razvratit”, printre multi altii care umblau prin Iudeea ocupata de Imperiul Roman, inspaimantati si abandonati asteptau Minunea promisa de Cel Care le fusese Invatator si Indrumator.

Minunea a venit in chip de Limbi de Foc si, in acest fel, a aparut cea pe care astazi cu totii o numim: Biserica Crestina.

In aceste doua veacuri scurse de la fondare, Biserica lui Hristos a cunoscut o multime de incercari si de ispite in toata lumea. A cunoscut, pe rand, prigoana, tulburarea, ruperea, alienarea si iata ca a venit din pacate si vremea disolutiei din interiorul ei.

Biserica lui Hristos, formata din clerici si credinciosi, a intrat intr-un stadiu de disolutie morala la nivel global, de pierdere a increderii oamenilor atat in cler cat si in ea insasi, ca reprezentanta sociala. Sunt din ce in ce mai multi oameni la talciocuri si targuri duminicile decat la Sfanta Liturghie. Nu trebuie sa ne pacalim neaparat cu aparenta "evlavie" colectiva, produsa, de exemplu, de hramul unui Sfant cu renume, atunci cand Romania pare un colt de Rai pe pamant. Pana si in randul acestora ii vezi pe unii ca se imbata practic cu apa rece, demonstrand un soi de spirit de piata, mercantil si dornic de castig, chiar si "spiritual". Imi vin, astfel, in minte trei intrebari:

1. Ce fel de Biserica ne dorim?

Pare sa avem cel putin trei variante de raspuns, pentru aceasta intrebare.

2. Ce fel de Biserica primim?

Aici lucrurile deja se cam complica.

Primim, desigur, o Biserica conforma si mai ales corecta, din punct de vedere liturgic. Crestinul nu duce lisa de preot, de slujbe, de procesiuni si alte asemenea. Mai primim, pe langa aceasta, si doza de fast si stralucire, necesara sufletului – componete care dau Bisericii forta si reprezentanta.

Au, crestinii de astazi, indeplinite toate “poftele” spirituale: tamaie de toate soiurile, carbuni – cu si fara tamaie – icoane pictate sau nu, literatura mai mult sau mai putin ortodoxa, miruri de toate mirosurile, metanii autohtone sau importate din China, candele pe ulei sau cu bec ori led, iconite magnetice pentru frigider sau cu lipici pentru bordul masinilor… Lista este enorma si ametitoare. Insa… credinta nu isi gaseste deplinatatea nicidecum in tarnoseli dosite prin portofele, in busuioc pus pe la icoane sau in crucifixe cu ventuza, agitate de parbrizul masinilor. Toate acestea sunt doar mijloace de manifestare a credintei si iubirii de Dumnezeu.

Primim, de la Biserica, certificate de botez si de cununie, si devenim mai increzatori in peticul de hartie, decat in Sfanta Taina. Asta seamana cu ideea unora de a trece si religia pe Cartile de Identitate. De parca ortodoxismul meu ar consta, dupa aceea, in mentionarea lui pe un act. Ortodox, esti sau nu esti! Faptele vorbesc pentru tine, si nu actele.

3.Ce fel de Biserica suntem de fapt?

Acum, vine raspunsul si la cea de a treia intrebare.

Avem o Biserica Sfanta si Drept Maritoare. Avem Biserica strabunilor nostri. Biserica celor care au fost dati la fiare, au fost chinuiti si omorati, dar si a celor care au luptat pentru pastrarea Adevarului vestit de ea si in ea. Avem Biserica Trup al lui Hristos, din care facem parte TOTI si de grija si de buna chiverniseala a acesteia vom da socoteala lui Dumnezeu, impreuna. Cu totii suntem iconomi ai Bisericii.

Acesta Biserica avem, si daca nu este ea intocmai, vinovati suntem noi toti. Este usor sa arunci cu pietre in cler, dar este mai greu sa porti raspunderea clerului. Preotul nu este un functionar. Da, sunt in randul clericilor si unii care au sarit gardul, dar asta nu generalizeaza problema. Daca ar exista o criza in clerul ortodox de la noi, aceasta nu poate fi una morala. Este, inainte de toate, una de valoare. Poate ca usurinta cu care este posibil sa se intre astazi in randul clerului este socanta, si poate aici ar trebui lucrat cel mai mult. Preotia nu trebuie sa fie un deziderat social. Ea trebuie sa fie, inainte de toate, o CHEMARE. Adica sa simti in forul tau interior ca asta, si doar asta, vrei sa faci pana la moarte. Iar atunci cand o vei fi primit, sa nu uiti ca vei da socoteala Lui Hristos pentru ceea ce ai cerut de la El.

Daca astazi, imaginea Bisericii globale are de suferit, este pentru ca e posibil ca unii dintre cei care sunt pusi sa o apere si sa o intareasca, de fapt sa o tradeze. Sa profite de pe urma Ei, murdarindu-i Chipul Sfant. Biserica trebuie sa fie asemeni unei oglinzi in care sa ne privim cu sinceritate si, in care, chipul nostru duhovnicesc sa se reflecte in toata curatenia lui.

– pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe: contributor Preot Daniel Ivan