publicat în: Arhivă

Slujba Arhiereasca la Manastirea Saracinesti / 2012

Slujba Arhiereasca la Manastirea Saracinesti 2012La confluenţa râului Olăneşti cu râul Cheia, în mijlocul satului Valea Cheii care până în anul 1964 s-a numit Sărăcineşti, aşa cum glăsuieşte pisania, de aproape 300 de ani stă în bătaia vânturilor şi vijeliilor Biserica Mănăstiri Sărăcineşti.

Construcţia ansamblului monahal începe în anul 1688 într-o epocă de plină dezvoltare a artei bisericeşti bizantine pe pământul nostru. În anul 1693 moare ctitorul principal Episcopul Ştefan şi este înmormântat în tinda bisericii pe care o lasă nepictată. 30 de ani mai târziu, în anul 1718, Episcopul Damaschin împreună cu Arhimandritul Ioan de la Mănăstirea Hurezi şi iermonahii Paisie şi Dosoftei, aduce la Sărăcineşti pe pictorii Teodosie, Gheorghe şi Preda, care au zugrăvit paraclisul de la Hurezi şi alte aşezăminte brâncoveneşti, şi realizează pictura bisericii aşa cum se vede şi astăzi.

Din clădirile şi inventarul anilor 1688 şi 1693 mai există: Biserica în forma ei originală, clopotniţa pe zidul căreia se poate vedea inscriptia „Sava 7200 = 1692”, clădirea dinspre miază-noapte de biserică, a cărei origine medievală o dovedesc zidurile şi construcţia beciului, ce a servit de stăreţie şi chilii, clopotul cel mic, turnat pentru prima dată în anul 1612 şi returnat în anul 1930 de protosinghelul Ieronim şi o cruce de mână din lemn ferecată cu inscripţia „†Ştefan episcop 7200 = 1692”.
Aşezământul a fost mănăstire de călugăriţe până în jurul anului 1860, când devine mănăstire de călugări până în 1873. Din 1873 până în 1913 biserica este trecută ca filială a parohiei Cheia, iar casele au adăpostit şcoala primară la care veneau elevi din satele vecine Păuşeşti, Olăneşti şi Cheia.

Din anul 1913 până în 1960 a fost din nou mănăstire de călugăriţe, când a fost desfiinţată în mod abuziv de regimul comunist. Din anul 1960 până în anul 2007 mănăstirea a fost tranformată în cămin pentru bătrâni, iar sfântul locaş în biserică parohială.

Din anul 2007 la iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului a fost reînfiinţată Mănăstirea Sărăcineşti cu o obşte de cinci monahii aduse de la Mănăstirea Bistriţa. În prezent se efectuează lucrări de restaurare şi consolidare a întregului ansamblu monahal, prin purtarea de grijă şi cu sprijinul material şi spiritual al Mănăstirii Cozia, prin părintele stareţ Arhimandritul Vartolomeu Androni, Exarhul mănăstirilor din Eparhia Râmnicului.

În ziua prăznuirii Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, astăzi, 7 august, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a oficiat slujba Sfintei Liturghii, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi la Mănăstirea Sărăcineşti, din localitatea Cheia, judeţul Vâlcea.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a hirotonit întru diacon pe teologul Petre Duţă, absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfânta Muceniţă Filoteia” din Piteşti, pe seama Parohiei Robeşti – Balota, Protopopiatul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea.

Pentru ca Domnul Dumnezeu să reverse ploi liniştite, aducătoare de roade, folositoare vieţii oamenilor şi animalelor, la Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul împreună cu soborul de slujitori au rostit ectenii și au înălțat rugăciuni.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a istorisit viaţa şi nevoinţa Sfintei Cuvioase Teodora în sihăstria de la Sihla, îndemnându-i pe credincioşii prezenţi şi pe monahiile mănăstirii Sărăcineşti să o păstreze drept model de smerenie, răbdare şi sfinţenie în lucrarea lor pentru mântuirea sufletului. „Viaţa Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla este una aspră şi greu de repetat şi de luat ca pildă în sensul de a ne dezlipi de mănăstire sau de schit, de lume, şi a pleca în pusnicie, mai ales în contextul istoric şi social în care trăim astăzi. Însă Dumnezeu nu ne cere să ne aşezăm în vârf de munte şi să ne dezlipim de lume pentru a ne nevoi asemeni Sfintei Teodora, însă ne cere să ne dezlipim de cele lumeşti şi să ne lipim inima şi sufletul de rugăciune, de Liturghie, de Biserică, de sfinţii Săi şi de El însuşi. Pentru că se poate să fi în lume şi cu gândul permanent la Domnul, şi este posibil să fi în mănăstire sau în pusnicie şi să fi cu gândul adeseori la cele lumeşti. Deci este importantă starea sufletească a noastră, starea de nevoinţă trupească şi sufletească oriunde ne-am afla, oriunde am trăi, în familie sau în mănăstire, şi să ascultăm de Dumnezeu aşa după cum ne-a îndemnat şi pe muntele Tabor, ca să ascultăm de Mântuitorul Iisus Hristos şi să facem voia Lui”, a conchis Preasfinţitul Părinte.

Răspunsurile la strană au fost date de către corala maicilor de la Mănăstirea Bistriţa Olteană.

Contributor Lacasuri Ortodoxe: Arhidiacon Ioan Liviu Găman