Publicat pe 18.07.2009

Astăzi, 18 iulie 2009, pomenirea Cuviosului Ioan mult-pătimitorul de la Pecerska (Kiev)

Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti„Doamne…, de ce ai îngăduit atâta vreme?” – “Ioane! ca să nu ieşi tu, din peşteră… invins!”

Pătimirea îndelungată din pricina gândurilor desfrânării, prin care a trecut Sfânta Maria Egipteanca, ne este cunoscută tuturor…

Aflăm o imediată asemănare şi la ascetul Ioan din Lavra Peşterilor – Kiev, trăitor al sec. X-XI, muncit printr-un acelaşi tip de gânduri.

Încă de tânăr, Sfântul purta în sufletul său lupta nevăzută cu această patimă, fără să găsească însă o scăpare. Supus la nevoinţe aspre: înfometare, însetare chiar şi la purtare de lanţuri grele – nu a aflat vreun ajutor.

Aproape deznădăjduind, a alergat Ioan la sfintele moaşte ale Cuviosului Antonie al Peşterilor, unde, după o zi şi-o noapte întregi de rugă, a şi primit răspuns: „…Să te rogi la Sfinţii care-au fost călugări, iar rugăciunea către Domnul, cu zăvorâre, va fi scăparea ta!”

S-a retras imediat într-o peşteră din Lavră, unde a trăit 30 de ani de izolare. Parcursul a fost zbuciumat, cu gânduri de renunţare, cu stări apăsătoare şi arătări de demoni.

Inspre finalul chinurilor sufleteşti, înainte de Postul Mare, Sfântul s-a hotărât să primească Învierea , stand îngropat până la umeri într-o groapă săpată în peştera în care se afla. Dorinţa pătimaşă, însă, nu vroia sa-l paraseasca…

Terorizat de diavoli, înfăţişaţi în şerpi ce scuipă flăcări, era frecvent împins să-si părăsească peştera. Zile întregi de vieţuire… cu şarpele alaturi, ba chiar în noaptea Sfintei Învieri, a cutezat sa ii cuprinda si capul, între dinţi.

Un strigăt dureros a iesit atunci din adâncurile sufletului sau si, acest strigat, l-a ajutat să isi gaseasca un răpuns:

„- Mântuitorul meu! Tu, Doamne, de ce m-ai părăsit? Miluieşte-mă, Singurul meu Prieten, eliberează-mă de neliniştea diavolilor… Eliberează-mă din gura duşmanului meu! Trimite Tu o rază a Harului, de sus, şi-ndepărtează-l!”

Pe loc, un fulger a apărut prin tavanul peşterii, iar şarpele… a dispărut. Lumină dumnezeiască l-a învăluit atunci pe Ioan, mulţumind că nu a fost el cel care a părăsit peştera…

„- Iată Ioane, ajutorul pentru tine! Veghează de acum.

Priveghează şi fii treaz, fiindcă rău nu ţi se va mai întâmpla!”

„- Doamne, dar de ce abia acum?… atâta vreme de tulburare în sufletul meu!”

„- Te-am încercat după măsura ta de-a îndura… Am îngăduit lămurirea ta, precum aurul în cuptoare. Tu stii cum slujitorilor, celor cu adevărat tari şi puternici, le încredinţează stăpânul muncile grele, iar sarcinile slabe, le lasă… celor slabi. Roaga-te de acum Sfântului Moise, Ungurul cel îngropat aici – şi el, în peşteră. Mai mare l-am gasit ca Dreptul Iosif…!, iar in aceasta lupta chiar te va ajuta. ”

A luptat lupta cea bună până la sfârşit, şi s-a mutat la Domnul în 1160… Sfintele moaşte se află în peştera Sfântului Antonie acum, iar creştinii primesc ajutorul în lupta cu desfrânarea – cumplitul demon.

Şi vezi acum: să nu te rogi, tu, Sfinţilor? cei „lămuriţi”, cât timp chiar pătimirea lor ajunge la o măsură de inuman si necrezut… Numai că refuzăm mereu să urmărim un drum pe care Dumnezeu, ţinându-ne de mână, ne cere… doar atat: să nu ieşim din peşteră, învinşi!

– cercetare teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe

interpretare KSLCatalin