Pogorârea Sfântului Duh, moment de o importanţă fundamentală în istoria mântuirii prin faptul că pune început împărăţiei Domnului pe pământ prin Biserică. Aceasta primeşte acum chip văzut, prin venirea minunată a Duhului Sfânt sub chipul limbilor de foc în cea de a cincizecea zi de la Învierea Mântuitorului.
Apare prima comunitate creştină în Ierusalim, care creşte repede prin predica pătrunzătoare a Apostolilor, convertindu-se la creştinism cam la 3000 de suflete, doar în acel moment .
Sfânta Scriptură descrie precis ceea ce s-a întâmplat în acea zi de Duminică: „Din cer, fără de veste, a venit vuiet ca de vijelie . . . si a umplut toata casa unde şedeau ei (Apostolii, n.n.). şi li s-au arătat, împărţite, nişte limbi de foc, şi deasupra fiecăruia dintre ei s-a oprit câte una. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum Duhul le dădea ca să vorbească” (F.A. 2, 2-4).Vedem că cel dintâi dar revărsat asupra Apostolilor este acela al glosolaliei (vorbirea în limbi), dar absolut necesar perioadei de început a Bisericii, perioadă de răspândire a creştinismului la neamuri.
După creştinarea Imperiului Roman, […] continuarea, dand click pe banner.






Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
