Societatea medievala si oglinda ei de astazi
Solon este etalonul antic al intelepciunii, ce a dus la aparitia primelor legi in Europa. El este cel care a sustinut ca, orice stat se sprijina pe doua picioare. Cel drept infatiseaza datoria de a nu lasa nepedepsita nicio abatere savarsita in cadrul unei cetati, iar cel stang reprezinta capacitatea celor ce guverneaza de a rasplati orice fapta buna.
Tot Solon este cel care mai adauga ca, daca din viciu sau nepasare, ar lipsi vreunul dintre aceste madulare sociale sau nu ar fi sprijinit cum se cuvine, nu incape indoiala ca statul sau cetatea aceea ar urma sa umble schiopatand.
Deducand din aceste cuvinte rostul legilor si respectarea lor in societate si avand inainte modelele antice de virtute si intelepciune, Giovanni Boccaccio unul dintre marii scriitori si filosofi ai Evului mediu, nu poate ramane insensibil la tarele si racilele societatii Florentine ale veacurilor XIII-XIV.
Si reuseste, Boccacio, in cartea sa “Viata lui Dante” sa cuprinda in urmatoarea fraza sinteza intregii societati Florentine a acelor timpuri.
“Aceste pilde atat de inalte nu numai ca nu sunt luate in seama de catre urmasii de astazi, si mai ales de florentinii mei, dar oamenii sau indepartat atat de mult de ele, incat numai ambitiosii se mai bucura de rasplata cuvenita virtutii; de aceea, atat eu cat si oricare altul, care vrea sa se uite la aceste lucruri cu un ochi cuminte, ii putem vedea – nu fara o adanca durere sufleteasca – pe cei rai si ticalosi ridicati la locurile de frunte si in slujbele cele mai inalte si bine platite, iar pe cei buni, alungati, umiliti si injositi. Ce sfarsit harazeste unor asemenea stari de lucruri judecata lui Dumnezeu, sa ia aminte cei care tin carma acestei corabii care se numeste cetate; caci noi cei multi, gloata mai de rand, suntem purtati dintr-un loc in altul de toanele lor pe valurile vietii acesteia. Suntem partasi celor ce ne conduc, fara sa avem vina de a participa la faradelegile lor. Singura noastra vina este ca le-am incredintat, liber si neconditionat, fraiele vietilor noastre. Acum ei insa isi fac de cap si uita de noi, urmand sa isi aminteasca de faptul ca existam doar atunci cand vor avea nevoie de girul nostru. Acestia, ne conduc fara sa le pese, macar, ca ei exista pentru ca si noi existam langa ei.”
-Giovanni Boccacccio-“Commento alla Divina Commedia e la vita dei Dante”- Bari 1918-
Eu, sincer, dupa acest discurs scris de Boccacio in urma cu aprope VII veacuri, am ramas fara replica. Nimic nou sub soare.
pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, un articol de: contributor Preot Daniel Ivan
