publicat în: Arhivă

Sâmbăta lui Lazăr, la Mănăstirea Sărăcineşti

Sambata lui Lazar la Manastirea Saracinesti 2012La confluenţa râului Olăneşti cu râul Cheia, în mijlocul satului Valea Cheii care până în anul 1964 s-a numit Sărăcineşti, aşa cum glăsuieşte pisania, de aproape 300 de ani stă în bătaia vânturilor şi vijeliilor Biserica Mănăstirii Sărăcineşti.

Construcţia ansamblului monahal începe în anul 1688 într-o epocă de plină dezvoltare a artei bisericeşti bizantine pe pământul nostru. În anul 1693 moare ctitorul principal Episcopul Ştefan şi este înmormântat în tinda bisericii pe care o lasă nepictată. 30 de ani mai târziu, în anul 1718, Episcopul Damaschin împreună cu Arhimandritul Ioan de la Mănăstirea Hurezi şi iermonahii Paisie şi Dosoftei, aduce la Sărăcineşti pe pictorii Teodosie, Gheorghe şi Preda, care au zugrăvit paraclisul de la Hurezi şi alte aşezăminte brâncoveneşti, şi realizează pictura bisericii aşa cum se vede şi astăzi.

Din clădirile şi inventarul anilor 1688 şi 1693 mai există: Biserica în forma ei originală, clopotniţa pe zidul căreia se poate vedea inscriptia „Sava 7200 = 1692”, clădirea dinspre miază-noapte de biserică, a cărei origine medievală o dovedesc zidurile şi construcţia beciului, ce a servit de stăreţie şi chilii, clopotul cel mic, turnat pentru prima dată în anul 1612 şi returnat în anul 1930 de protosinghelul Ieronim şi o cruce de mână din lemn ferecată cu inscripţia „†Ştefan episcop 7200 = 1692”.

Aşezământul a fost mănăstire de călugăriţe până în jurul anului 1860, când devine mănăstire de călugări până în 1873. Din 1873 până în 1913 biserica este trecută ca filială a parohiei Cheia, iar casele au adăpostit şcoala primară la care veneau elevi din satele vecine Păuşeşti, Olăneşti şi Cheia.

Din anul 1913 până în 1960 a fost din nou mănăstire de călugăriţe, când a fost desfiinţată în mod abuziv de regimul comunist. Din anul 1960 până în anul 2007 mănăstirea a fost tranformată în cămin pentru bătrâni, iar sfântul locaş în biserică parohială.

Din anul 2007 lainiţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului a fost reînfiinţată Mănăstirea Sărăcineşti cu o obşte de cinci monahii aduse de la Mănăstirea Bistriţa. În prezent se efectuează lucrări de restaurare şi consolidare a întregului ansamblu monahal, prin purtarea de grijă şi cu sprijinul material şi spiritual al Mănăstirii Cozia, prin părintele stareţ Arhimandritul Vartolomeu Androni, Exarhul mănăstirilor din Eparhia Râmnicului.

În sâmbăta premergătore praznicului Floriilor, cunoscută în Biserica ortodoxă şi ca Sâmbăta lui Lazăr, zi în care sunt pomeniţi cei trecuţi la cele veşnice, 7 aprilie 2012, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a oficiat slujba Sfintei Liturghii, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi la Mănăstirea Sărăcineşti, din localitatea Cheia, judeţul Vâlcea.

La finalul Sfântei Liturghii, Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat pericopa evanghelică de astăzi, evidenţiind minunea săvârşită de Domnul Hristos prin învierea din morţi a prietenului său Lazăr, şi a subliniat faptul că numai dacă trăim în credinţă şi iubire cu Dumnezeu şi cu aproapele nostru, putem deveni prietenii Domnului Hristos şi dobândim harul Duhului Sfânt care ne mântuieşte.

„Din învierea lui Lazăr săvârşită de Mântuitorul Hristos învăţăm cu toţii că şi noi vom învia, că nu în zadar sunt ostenelile şi eforturile noastre în această viaţă pământească, ci ele merg în perspectiva dobândirii vieţii veşnice. Învăţăm deasemenea din această minune că Mântuitorul Iisus Hristos l-a avut ca prieten pe acest om, care mai târziu a devenit episcop în Cipru, învăţăm ca şi noi să fim prieteni unii cu alţii şi mai ales cu Dumnezeu, să suferim şi să ne bucurăm împreună cu semenii noştri la necazurile şi împlinirile lor. Mântuitorul Hristos a vărsat lacrimi din dragoste dumnezeiască şi omenească faţă de prietenul său Lazăr. Şi noi să înţelegem şi să apreciem lacrimile Domnului care au fost pentru noi toţi, pentru că s-a gândit la prietenia ce ne-o poartă El ca Dumnezeu şi deasemenea la prietenia ce trebuie să o purtăm noi faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri”, a conchis Preasfinţitul Părinte.

După sfânta Liturghie a fost săvârşită slujba de pomenire a ctitorilor şi binefăcătorilor sfântului locaş, precum şi a tuturor creştinilor ortodocşi trecuţi la viaţa veşnică.

Răspunsurile la strană au fost date de către corala maicilor de la Mănăstirea Bistriţa Olteană.

– informeaza pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, contributor Arhidiacon Ioan Liviu Gaman