Editarea unui facsimil: “Viaţa Sfintei Eufrosina de Polotsk”. Crucea Sfintei Eufrosina

Un facsimil cu viaţa Sfintei Eufrosina de Polotsk, datând din Evul Mediu, a fost publicat in aceste zile de către Exarhatul Belarusiei (Patriarhia Moscovei). Eufrosina (uneori numit Eufrasinia, Efrasinia, Eufrusina, Frusina) din Polotsk (Polotsk, 1110 – Ierusalim, 1173) a fost nepoata Printului Vseslav al Kievului şi verisoara împăratului bizantin Manuel Comnenul. Prinţesa şi călugăriţa de Polotsk, din Belarus, Sfânta a Bisericii Ruse, este protectoarea oraşului său natal şi a întregii Bielorusii. Acesta este sărbătorită pe 23 mai.

La doisprezece ani, Eufrosina refuza să se căsătorească şi se calugareste. Ea a devenit pustnica, pe langa Biserica Sfintei Înţelepciuni. Apoi, a ajuns la episcopul de Polotsk, cerandu-i permisiunea sa locuiasca la catedrală. A intreprins muncă de birou, transcriind si vânzand cărţi, permitandu-si astfel să trăiască şi să faca milostenie. A intreprins mai multe calatorii, infiintand o mănăstire la Seltse, si a vizitat Constantinopolul, unde a primit o icoană a Patriarhului Mihail al III-lea de Anchialos.

Mai târziu, a întreprins un pelerinaj în Ţara Sfântă, unde a fost primită de regele Ierusalimului şi de patriarhul latin Amaury de Nesle. Ea merge la mănăstirea Sfantul Sava, si apoi moare în Ierusalim.

Corpul sau a fost adus in Kiev, de călugări, după cucerirea oraşului de către Saladin, în 1183, şi a fost depus in Lavra Peşterilor din Kiev. În 1910, moaştele sale au fost transferate la Polotsk, situat la aproximativ 200 de km de Minsk, in Manastirea Mântuitorul si Sfanta Eufrosina.

Facsimilul este o copie a uneia dintre cele mai vechi cărţi de hagiografie medievala. El este însoţit de comentarii ştiinţifice şi de traducerea în trei limbi: rusă, engleză şi bielorusa.

Reprezentanta editurii, Natalia Kuteva a declarat, în timpul prezentării: "Această copie a hagiografiei, restaurata de către oamenii de ştiinţă din Belarus, este una dintre cele mai vechi. Sf. Eufrosina a murit în 1173, şi în 1183 deja se scrisese hagiografia sfintei".

Crucea Sfintei Eufrosina a fost si ea si inca mai este o relicvă venerată de Biserica Ortodoxă Rusă şi de intregul Belarus, fiind realizata în anul 1161 de către Lazăr Bohsa, pentru desemnarea ordinului Sfanta Eufrosina de Polatsk, dar urmand sa fie pierduta în iunie 1941, în Mahiliov.

Eufrosina, maica superioara a mănăstirii din Polatsk, a ordonat aceasta cruce pentru a decora Biserica Schimbarea la Fata. Crucea simpla din chiparos a fost decorata cu aur si pietre pretioase, prezentandu-l pe Iisus Hristos, Ioan Botezătorul, Maica Domnului, cei patru evanghelisti, Arhanghelii Mihail şi Gavriil, şi cei trei sfinţi patroni, Eufrosina şi părinţii sai. Lucrarea a costat 120 de hrivne. În interior, cruce conţinea bucăţi din Sfânta Cruce şi alte relicve.

În secolul al 13-lea, crucea a fost mutata la Smolensk, după o lungă călătorie în întreaga ţară, fiind returnata Polatsk-ului în anul 1841. În 1928, relicva „naţionalizata” a fost dusa la Minsk, apoi, în 1929, la Mahiliov, şi a fost închisa într-un seif al Sediului Regional al Partidului Comunist.

Crucea a dispărut în timpul fulgeratoarei ocupari a Belarusului de către forţele germane (iunie-iulie 1941).

Nu se stie nimic sigur despre ceea ce s-a întâmplat atunci cu crucea. Există cel puţin trei versiuni diferite (altele decât distrugerea ei prin incendiere sau jaf):

– Versiunea oficială sovietică declara brusc că crucea a fost furata de către germani.
– În 1991, ministrul culturii din Belarus a afirmat că crucea, împreună cu alte comori ale Belarusului, au fost duse la Moscova.
– ziaristul german al organizatiei Alfred Rosenberg amintea despre „comoara din Mahiliov, capturata de germani, în Smolensk. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă despre locul in care s-ar afla Crucea din Polatsk.

În 1997, Nicolae Kuzmici, un mestesugar din Brest, a finalizat o replica aprobata oficial a crucii, acum aflata în catedrala Polatsk. Crucea Sfintei Eufrosina este adesea folosita ca simbol naţional al Belarusului.
– un articol si cercetare, in exclusivitate pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: contributor: Ec. Carmen-Ana