Genocidul din Armenia si obstrucţionarea gazului – acord intre Ankara şi Erevan

Asia News, 26 aprilie 2009

Armenia şi Turcia au anunţat că au ajuns la un acord de principiu, pentru a normaliza relaţiile diplomatice bilaterale. Declaraţia, care poartă data de 22 aprilie 2009, asigura faptul că „o configurare strategică a fost deja elaborată”, în această privinţă.

Ţările învecinate sunt împărţite în problema „genocidului armean”, masacrarea a un milion şi jumătate de armeni în 1915-1917, de către otomani. Turcia a respins mereu, inclusiv la nivel internaţional, utilizarea termenului de „genocid” – care este interzis a fi utilizat în interiorul ţării – cu privire la aceste evenimente, pe care le atribuie turbulenţelor din timpul primului război mondial şi sfârşitului Imperiului Otoman, considerate a fi costat de asemenea viaţa a sute de mii de turci.

Acordul de principiu care s-a concretizat este văzut, mai ales în Stalele Unite, ca un efect al presiunii exercitate de preşedintele Obama în cele două ţări, ambele aliaţi ai SUA. Obama însuşi, în timpul campaniei electorale, a făcut eforturi pentru recunoaşterea genocidului armean. În această privinţă, Washington Post a relatat o declaraţie a unui înalt oficial din administraţie (anonim), conform căreia angajamentul dintre cele două state marchează „un important pas înainte”, după negocieri care au decurs timp de aproape un an.

Conform unui analist politic american, Stratfor, declaraţia comună a venit datorită presiunii americane, fiind însă folositoare ambelor ţări, pentru a menţine un dialog neîntrerupt. La Erevan, de fapt, s-a coborât nivelul intransigenţei cu privire la genocid – puternic susţinut de lobby-ul armean în SUA – în timp ce sunt privite cu mare interes urmarile economice ce vor decurge din normalizarea relaţiilor cu vecinii.

Stratfor afirmă că planurile armene ar fi împiedicate de Azerbaidjan, care a deschis o dispută cu Erevanul asupra zonei Nagorno-Karabak.

Aliat cu Turcia, Azerbaidjanul se presupune că ar fi informat Ankara că o înţelegere armeano-turcă, fara legătură cu această dispută teritorială, ar avea consecinţe negative asupra relaţiilor bilaterale. Ameninţarea se referă la problemele gazului, Baku extinzandu-si rezervele. Ţara şi-ar putea devia gazul de la uriaşul rezervor din Shah Deniz (foto), spre Rusia. Aceast lucru ar priva Ankara de aprovizionare şi de veniturile provenite din transportul de gaz spre Europa. De asemenea, ar intra în joc interesele Moscovei.

Pe scurt, jocul a cam început…