Publicat pe 02.05.2009

Icoana facatoare de minuni, a Maicii Domnului – numita, „a Patimii” – sărbătorită la 30 aprilie

Această Icoană a Maicii Domnului „a Patimii” şi-a primit numele de la faptul că Măicuţa Domnului, în icoană, e însoţită de doi îngeri ţinând uneltele cu care au fost pricinuite chinurile Domnului: Crucea, piroanele, suliţa şi buretele cu smirnă şi oţet.

Mai exact, îngerii care o însoţesc pe Maica Domnului şi pe Prunc sunt Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, după cum arată înscrisul de pe icoană.

Ca reprezentare precisa, in partea stanga este Arhanghelul Mihail, purtând suliţa şi buretele, iar în dreapta Arhanghelul Gavriil, cu Crucea şi piroanele.

Icoana Născătoarei de Dumnezeu „a Patimii” este una din cele mai cunoscute icoane ale Maicii Domnului, pe întreg mapamondul, şi nu doar în rândul creştinilor ortodocşi.

Conform tradiţiei, se pare că este chiar una dintre icoanele pictate de Sfântul Luca Evanghelistul şi este numită în Biserica Apuseană: „Doamna noastră Ajutătoarea neobosită” („Our Lady of Perpetual Help”, Nuestra Señora del Perpetuo Socorro, Perpetuo Succursu, Beata Virgo de Perpetuo Succursu, Mother of Perpetual Soccour).

Fiind analizate mai multe icoane de acest tip, s-a nascut si parerea, mai degrabă, prototipul ar fi fost pictat de un călugăr din Creta (dar, nici aici, nu se ştie exact in ce secol, ci doar o perioada estimata a fi cuprinsa intre sec. XII – XV), ea, ajungand şi în Occident, printr-un negustor care ar fi furat-o.

Maica Domnului „a Patimii” este considerată ocrotitoarea multor ţări şi oraşe din întreaga lume (precum Boston, New York, Tequisquiapan, Belfast, Limerick, Bussolengo, Cracovia, Singapore, Manila şi multe altele).

Este o icoană de tipul Hodegetria, în care Hristos – Prunc, anunţat fiind de Patimile Sale, alearga la Maica Sa, pentru refugiu şi alinare. În icoană, Pruncul priveşte spre unul din îngeri, la instrumentele care prevestesc Patimile Sale, iar una dintre sandale i se dezleagă şi îi alunecă. Alunecarea sandalei Pruncului arată o mişcare bruscă pe care a făcut-o acesta, văzând uneltele de tortură de la îngeri. Acesta e un semn concret al umanităţii asumate de Hristos Domnul.

Fecioara Maria priveşte direct spre noi, din icoană, transmiţându-ne parcă mesajul rostit către slugile de la nunta din Cana Galileii: „orice vă va spune El, aceea să faceţi.” (Ioan 2, 5)

Stăpânul, Domnul nostru Iisus Hristos, este Dumnezeul Dumnezeilor şi Împăratul Împăraţilor, dar El va păstra urmele cuielor în mâini şi în picioare, ca şi ale suliţei, după Învierea Sa din morţi. Aceasta pentru a ne arăta că suferinţa şi Crucea Sa au fost reale atunci când au avut loc; dar, mai important decât acest lucru, este faptul că El ne dăruieşte binecuvântarea de a-L urma pe calea Golgotei, ca să ne răstignim păcatele, să putem fi curăţaţi, desăvârşiţi, sfinţiţi.

Acest proces implică întotdeauna suferinţe şi renunţări conştiente din partea noastră, o strădanie continuă de micşorare a egoismului din noi.

Acesta este unul din mesajele icoanei…, dacă adâncim taina.

Să nu ne închipuim cumva că, sugerând îngrijorarea Pruncului la vederea uneltelor, aceasta ar contrazice cu ceva Dumnezeirea Lui. Ci, este o punctare a veridicităţii Crucii acceptate de El, potrivit voii Tatălui.