Romania, Scotia, Grecia, Rusia, Ucraina, Barbados… au acelasi ocrotitor: Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat (30 noiembrie)

Crucea Sfântului Andrei – stindardul Scoţiei, însemnele navale ale Rusiei, stemele din Barbados şi Luqa (Malta).

Sfântul Andrei – patronul spiritual al României, ziua de 30 noiembrie, fiind propusă spre aprobare Parlamentului, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca zi nelucrătoare.
Sfântul Andrei a ajuns în Dobrogea de astăzi, venind din Grecia, şi a propovăduit Creştinismul poporului român, care tocmai se forma pe aceste locuri, în urma luptelor dintre daci şi romani. În această perioadă, a locuit într-o peşteră aflată într-o zonă împădurită din sudul Dunării – în apropiere de Adamclisi – în care se poate vedea şi astăzi patul cioplit în stâncă pe care dormea sfântul şi locul de rugăciune, ca un mic Altar.
În jurul acestui loc s-a dezvoltat – începând cu 1990 – un adevărat centru monahal, construindu-se o Mânăstire impunătoare, un paraclis şi chilii pentru monahi.
Un număr mare de pelerini vin să se închine aici pe tot parcursul anului, dar mai ales în perioada sărbătoririi Sfântului, când se oficiază slujbe Arhiereşti, pentru cinstirea ocrotitorului României. Tot aici se află şi o părticică din Moaştele Apostolului.
Pământul Dobrogei este înţesat cu moaşte de mucenici, care-şi au rădăcinile credinţei în propovăduirea acestui Sfânt Apostol, Andrei.
În România, părticele din moaştele Sfântului se mai găsesc în Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale din Bucureşti, şi la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi.

Sfântul Andrei – patronul spiritual al Scoţiei, ziua de 30 noiembrie fiind celebrată de scoţienii din întreaga lume. Steagul Scoţiei – simbol al identităţii naţionale, datând din secolul al XII-lea – este Crucea în X, a Sfântului Andrei, desenată cu alb, pe fond albastru intens, reprezentând cerul. James al VII-lea al Scoţiei a iniţiat, în 1687, chiar şi un ordin cavaleresc, denumit "Ordinul Sfântului Andrei"

Există două legende referitoare la creşterea popularităţii Sfântului Andrei în Scoţia. Prima – cea mai îndrăgită şi răspândită, spune că, pe vremea când moaştele Sfântului Andrei se aflau la Constantinopol, unui călugăr grec (alte izvoare susţin că ar fi fost ucenicul irlandez al Sfântului Columba) – Sfântul Regulus (sau Rule) – i s-a arătat un Înger în vis, care i-a spus să ia Sfintele Moaşte şi să le ducă la capătul pământului, pentru că acestea vor fi mutate. Călugărul a luat o parte din moaşte şi a pornit cu ele în calătorie, mergând pe uscat şi pe mare, până când a naufragiat pe coasta Scoţiei pe care a considerat-o la marginile pământului. Acest loc, de pe coasta de est a Scoţiei, avea să poarte numele: Sfântul Andrei (St Andrews), devenind capitala religioasă a Scoţiei. S-au păstrat până astăzi ruinele Catedralei Sfântului Andrei, care a adăpostit Sfintele Moaşte, şi o parte din Turnul Sfântului Regulus – parte a acestei Catedrale. Moaştele au dispărut din catedrală odată cu reforma scoţiană şi cu valul protestant care dezaproba orice cult al Sfintelor Moaşte, însă locul raclei cu moaştele Sfântului Andrei este până astăzi marcat cu o placă, ce se poate vedea printre ruinele catedralei.

A doua legendă spune că Acca, episcop de Hexham, a adus – în prima jumătate a secolului al VIII-lea, printre alte Sfinte Moaşte, şi pe cele ale Sfântului Andrei, pe care le-a aşezat în Catedrala deja existentă, aflată sub ocrotirea Sfântului Apostol.

Scoţia a primit, în 1879, prin amabilitatea Arhiepiscopului de Amalfi (Italia), o părticică din moaştele Sfântului Andrei, ajunse în sudul Italiei în secolul al XIII-lea. O altă parte a fost dăruită de Vatican, în 1969, Catedralei romano-catolice Sfânta Maria, din Edinburgh.

Din 2007, 30 noiembrie marchează în Scoţia şi ziua băncilor.

Sfântul Apostol Andrei – patronul spiritual al Patriarhiei Ecumenice, alături de Sfântul Apostol Stahis, unul din cei şaptezeci, primul episcop al Bizanţului – numit chiar de Apostolul Andrei.

Sfântul Apostol Andrei – patron spiritual în Barbados, ce îşi sărbătoreşte ziua naţională pe 30 noiembrie, iar pe stema ţării apar două trestii de zahăr (simbol economic al acestei ţări) ţinute în forma Crucii Sfântului Andrei.

Sfântul Apostol Andrei – patron spiritual al oraşului Amalfi din sudul Italiei, precum şi al Siciliei. Moaşte ale Sfântului Andrei au ajuns, în 1208, de la Constantinopol, la Amalfi, o parte din acestea păstrându-se în catedrala acestui oraş şi astăzi.

Sfântul Apostol Andrei – patron spiritual al Georgiei, alături de Sfânta Nina. Tradiţia Bisericii din Georgia arată că şi pe teritoriul Georgiei – ţară aflată de cealaltă parte a Mării Negre – a predicat Apostolul Andrei, fondând biserica georgiană. Ulterior, Sfânta Nina (Nino) – a readus în inimile georgienilor credinţa creştină, pierdută parţial prin vitregiile istoriei.

Sfântul Apostol Andrei – patron spiritual şi pentru Rusia, alături de Sfinţii Chiril şi Metodie şi de Sfântul Vladimir. Creştinând zonele din jurul Mării Negre, şi credinţa poporului rus îşi are izvoarele tot din propovăduirea Sfântului Andrei. Mai târziu, Sfinţii Chiril şi Metodie au oferit poporului rus şi traducerea Bibliei, creând alfabetul slavon, iar domnia Marelui Vladimir a adus Creştinismul ca religie oficială.

Sfântul Apostol Andrei – patron spiritual al Greciei. El a adus credinţa creştină pe pământul elen, care, deşi cu o îndelungată tradiţie de venerare a zeităţilor – păstrată şi astăzi ca "Legende ale Olimpului" – a îmbrăţişat Creştinismul, dezvoltând una din cele mai puternice zone din punct de vedere al credinţei creştine.

Sfântul Apostol Andrei – patron spiritual al Luqa (Malta). Crucea Sfântului Andrei se află pe stema reprezentativă a acestei zone, ales, încă din secolul al XV-lea ca Sfânt ocrotitor, probabil datorită îndeletnicirii principale a populaţiei, pescuitul.

Sfântul Apostol Andrei – patron spiritual al Ucrainei, alături de Sfinţii Chiril şi Metodie. Sudul acestei ţări, aflat la nordul Marii Negre, a beneficiat de cuvântul Apostolului Andrei, punând sămânţa creştinătăţii şi pentru aceste locuri. Sfântul sinod din Kiev, l-a numit în 1621, Apostolul Rus.

Sărbătoarea Sfântului Andrei a generat mai multe tradiţii, care se păstrează încă, mai ales în statele europene: în Germania, este cunoscută ca Andreasnacht (Noaptea Sfântului Andrei), în Austria – Andreasgebet (Rugăciunea Sfântului Andrei), în Polonia – Andrzejki (Andrei), în România şi Scoţia – ajunul Sfântului Andrei. Majoritatea obiceiurilor sunt legate de fetele care vor să se mărite şi care îşi vor visa alesul, ori vor primi un semn dacă se vor mărita în anul ce va urma. Românii pun grâu la încolţit, care, la Bobotează va arăta cât de mănos va fi noul an. Această zi dă startul cântării colindelor de Crăciun.

Sfântul Andrei a fost pescar în Galileea (Israelul de astăzi), lucrând împreună cu fratele său mai mare, Simon Petru (Sf. Apostol Petru). Amândoi au devenit apostoli ai lui Hristos, dintre cei doisprezece, fiind primul chemat. Înainte să-i urmeze lui Hristos, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, alături de Sfântul Evanghelist Ioan.
Sfântul Apostol Andrei a creştinat, conform tradiţiei, Asia Mica, Grecia şi Scytia Minor (regiunea Dobrogei). A fost martirizat de către romani, în Patras, sudul Greciei, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită până astăzi – Crucea Sfântului Andrei. Sfintele sale moaşte au fost îngropate de creştini, 300 de ani mai târziu fiind mutate de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare la Constantinopol (Istambulul de astăzi – aflat în Turcia).

O analiza, pentru Lacasuri Ortodoxe de: Ec. Carmen-Ana