publicat în: Arhivă

Slujba Arhiereasca langa cinstitul cap al Sfantului Mucenic Mercurie / 2011

Credincioşii ortodocşi din municipiul Râmnicu Vâlcea au trăit in data de 25 noiembrie, 2011 în ziua prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Mercurie şi a Sfintei Muceniţe Ecaterina, o aleasă bucurie duhovnicească.

La Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Rm. Vâlcea, unde se află cinstitul cap al Sfântului Mucenic Mercurie, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de soborul de preoţi şi diaconi ai catedralei, a oficiat Sfânta Liturghie, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Chiriarhul Eparhiei, informeaza pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, contributor Arhidiacon Ioan Liviu Gaman.

În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim a vorbit credincioşilor despre iubire şi iertare, şi despre lupta omului cu păcatul, cu patimile şi mai ales efortul de a face bine şi a se gândi permanent la Dumnezeu aşa cum au făcut-o sfinţii.

La finalul slujbei Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul a elogiat viaţa şi martiriul Sfântului Mare Mucenic Mercurie şi a Sfintei Muceniţe Ecaterina, arătând că prin jertfa lor mucenicii au dobândit mântuirea, devenind în acelaşi timp şi seminţe roditoare de credinţă. „Astăzi îi cinstim şi le păstrăm memoria şi ne gândim adeseori cum a fost posibilă această moarte cumplită a sfinţilor pe care noi îi pomenim în Biserică, şi îi vedem în calendar cu numele înscrise. Câtă putere, câtă răbdare, câtă credinţă trebuie să ai ca să suporţi moartea, şi nu o moarte uşoară ci chinurile, suferinţa trupului. … Lupta noastră de astăzi este cu trupul nostru, cu gândurile noastre, cu provocarea de a judeca pe aproapele nostru, de a-l vedea totdeauna pe cel de lângă noi mai rău de cât noi, de a-i vedea păcatele lui şi nu păcatele noastre. … Este o mare binecuvântare să avem în Catedrala Arhiepiscopală sfintele moaşte, odoare de mare preţ pe care trebuie să le cinstim şi ne rugăm ca şi noi să fim învredniciţi de aceeaşi bucurie, slavă şi cinste înaintea lui Dumnezeu şi a sfinţilor săi”, a subliniat Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul.

Catedrala Arhiepiscopală a Râmnicului găzduieşte ca moaşte „Capul” Sfântului Mare Mucenic Mercurie din anul 1776, când a fost adus aici de către Episcopul Partenie de la biserica „Sfântul Gheorghe” din Ocnele Mari. A stat aici până în anul 1916, când a fost transportat cu alte obiecte de cult la Moscova. În timpul Patriarhului Iustin Moisescu, a fost readus în ţară şi la solicitarea I.P.S. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei şi a P.S.Gherasim, Episcopul Râmnicului, „Capul” Sfântului Mercurie a revenit la Catedrala din Râmnic unde se află spre închinare până astăzi.

Alături de moaştele Sfântului Mare Mucenic Mercurie, se află şi cele ale Sfinţilor Carp Episcopul şi Teodor Stratilat, Sfinţii 5 mucenici din Samotracia şi Cuvioşii Martiri de la Mănăstirea Sfântul Cuvios Teodosie din Palestina.

Prin bunăvoinţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, din data de 14 noiembrie 2009, Catedrala din Rm. Vâlcea a primit în dar, cu prilejul înălţării la rang de Arhiepiscopie a Episcopiei Râmnicului, o icoană a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, care conţine un Engolpion cu moaştele sfântului, mai informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.

Sfântului Mare Mucenic Mercurie a trăit pe vremea împăraţilor Deciu şi Valerian în anii 255 şi provenea după neam din Răsărit, fiind fiu al unui oarecare scit ce se numea Gordian. Fiindcă odată a biruit pe barbari, căci se arătase înaintea lui îngerul Domnului şi a insuflat în inima lui îndrăzneală şi bărbăţie, a fost ridicat la vrednicia de arhistrateg, adică general sau voievod. Dar pentru mărturisirea lui Hristos a stat înaintea lui Deciu şi, fiind legat de patru pari, i-au crestat trupul cu cuţitele şi l-au chinuit în nenumărate chipuri. În cele din urmă a fost adus la Cezareea Capadociei unde i-au tăiat capul. Şi aşa a luat sf. Mercurie cununa muceniciei.Când a mărturisit pe Hristos, avea douăzeci şi cinci de ani. Era voinic la trup, frumos la faţă, galben la păr, care îl împodobea şi firească rumeneală având, care strălucea pe obrazul lui (Sinaxar).

– un articol de contributor: Arhidiacon Ioan Liviu Găman