Să mă gândesc ce-mi doresc de Crăciun…
Când înapoi mă gândesc la Crăciun,
Văd pomul în casă, gătit în ajun,
Miros portocale şi gust cozonac,
Aud o colindă, despre Împărat.
Şi văd grâul verde, după obicei
Pus într-o seară, de Sfântul Andrei,
O aud pe buni, spunându-mi povestea,
Cu pruncul, cu maica, cu drumul, cu ieslea,
Văd globuri de sticlă atârnând de pom
Şi noi într-o poză, zâmbind monocrom,
Îmi tremură glasul, spunând poezii,
Ca Moşul să-mi facă din nou bucurii…
Şi-adorm, iar bunica veghind lângă pernă,
Îmi mângâie fruntea, cu grijă maternă,
Şi parc-o aud, cum încetişor,
Cu totul smerită, se roagă uşor….
…
Când în prezent mă gândesc la Crăciun,
Văd Slujba de seară, cu duhul ei bun,
Aud o colindă, la strană cântată,
Simt artosul umed, în palma curată.
Se-aprind luminiţe, e freamăt pe drum,
Copiii se uită, spre coşul de fum,
Te văd şi pe tine, cu daruri venind
Abia aşteptând să cântăm un colind,
Îi aud pe ei, chicotind, şi-ntr-un coş,
Aşează cu drag, prăjituri pentru Moş.
Cănd mă gândesc ce-mi doresc de Crăciun…
Văd că, de fapt, am tot ce-i mai bun.
Ec. Carmen-Ana – Lacasuri Ortodoxe, 2011
