Sfantul Dasie, mielul lui Hristos (20 noiembrie)

Treizeci de zile de desfrâu şi îndestulare şi apoi moartea, sau moarte martirică şi apoi viaţa veşnica în Hristos?

Pusă astfel, prin prisma credinţei creştine, întrebarea poate avea un singur răspuns. Însă păgânii primelor secole ar fi ales cu mândrie prima variantă. Închinată zeului timpului, Saturn (denumirea romană) sau Cronos (denumirea greacă), sărbătoarea Saturnaliilor era ţinută de către romani, în fiecare an, în noiembrie – decembrie sau ianuarie şi ţinea 7 zile (după unii istorici) sau 30 de zile (după alţii), timp în care nimeni nu avea voie să muncească ci doar să se distreze – orice ar fi însemnat. Soldaţii aveau şi ei libertate de distracţie, iar din rândul acestora se alegea, trăgându-se la sorţi, un rege sau un înlocuitor uman al zeului Saturn care, îmbrăcat în hainele zeului pe care îl reprezenta, era practic servit de toată lumea cu orice îşi putea dori. Acest rege era dus apoi ofrandă chiar zeului Saturn, la încheierea sărbătorii.

Tânărul soldat în Legiunea XI Claudia de la Dunăre, Dasie (Tasios în limba greacă – secolele III-IV după Hristos), a ajuns să fie ales rege al Saturnaliilor (în anul 304), însă a refuzat, mărturisindu-şi credinţa, fiind arestat din această pricină şi dus la pretoriul legatului roman Bassus, pentru judecată.

Actul martiric arată că Dasius a mărturisit credinţa creştină şi nu a acceptat nici propunerea lui Bassus de a se mai găndi, ci a cerut să fie judecat asemeni oricărui creştin. Supus la chinuri, tânărul a arătat tuturor hotărârea sa neclintită, a răsturnat idolii şi vasele lor de tămâiere, iar înainte de a-i fi tăiat capul, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, dându-se pe sine Lui Hristos.

Conform aceluiaşi act, călăul Anicet Ioan i-a tăiat capul, la numai trei zile după alegerea Sfântului ca „rege al Saturnaliilor”, într-o zi de vineri, 20 noiembrie 304, la ora patru.

Locul martiriului: cetatea Durostorum (Silistra), însă mai mulţi istorici consideră că în cetatea Axiopolis (Cernavodă) s-au petrecut evenimentele. Aici Sfântul Dasie era cinstit în mod deosebit, având trei zile de prăznuire pe an, iar în zona Cernavodă s-a descoperit o Biserică închinată lui şi o inscripţie în care acest Sfânt este amintit alături de mucenicii Chiril şi Chindeus.

Sfintele sale moaşte au fost păstrate la Durostorum pâna în anul 579 când, din cauza atacului avarilor, au fost duse la Ancona, în Italia, nu se ştie exact în care biserică, însă în prezent sicriul se găseşte în Biserica Sfântul Cyriacus (Ancona, Italia). Inscripţia în limba greacă: „Aici zace Sfântul martir Dasios, adus din Durostor”, certifică prezenţa moaştelor Sfântului.

Din anul 2003, o parte din moaştele Sfântului Dasie au fost readuse
la Durostorum (Silistra), în Bulgaria, iar la 6 iulie 2006 o părticică din Sfintele Moaştele au fost dăruite Mânăstirii Sfântul Ioan Botezatorul – Lipniţa ( jud. Constanta), cu hramul Sfântului Mucenic Dasie. O altă părticică din Moaştele Sfântului se găseşte racla din naosul Mănăstirii Sfinţii Voievozi din Slobozia.

Sfântul Dasie este prăznuit în fiecare la Înainteprăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului (20 noiembrie), alături de Sfântul Grigorie Decapolitul (cu sfintele Moaşte la Mânăstirea Bistriţa Vâlceană) şi Sfântul Proclu – Patriarhul Constantinopolului.

Conform lingviştilor, numele de „Dasius” arată originea sa geto-dacică, cuvântul însemnând „miel”.

– un articol pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe de: Ec. Carmen – Ana