Pazeste-ti inima!

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa (Pildele lui Solomon 4, 23).

Inima este sediul voinţei, al iubirii, al priceperii, în ea se află faţa Presfintei şi Dumnezeieştii Treimi.

Inima este casa Tatălui, altarul Fiului şi atelierul Duhului Sfânt. Domnul inima omului o voieşte: Dă-mi mie, fiule, inima ta (Pildele lui Solomon 23, 26).

O, fraţilor, mai presus de toate cele pe care le păziţi cu străşnicie, păziţi-vă inima! De s-ar şi răsturna munţii, de-ar şi seca toate apele pământului, de v-ar şi părăsi toţi prietenii şi de v-aţi pierde toate averile, de s-ar umple de viermi tot trupul vostru, nu vă înfricoşaţi, măcar de şi întreaga lume v-ar împroşca cu batjocura ei!

[…]

Căci din inimă [a omului celui rău] ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule (Matei 15, 19), şi din inima cea bună ies dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (Galateni 5, 22-23).

Vedem noi oare ce mare vistierie este inima omului? Oare vedem noianul pe care poate să-l încapă inima omului? O, frate, Însuşi Duhul Sfânt Dumnezeu, dacă binevoieşte, poate să încapă în inima omului. Nu numai că poate, dar El şi vrea. El doar aşteaptă ca tu să-ţi pregăteşti inima pentru El, şi să o prefaci în biserică sfântă, căci Duhul Sfânt Dumnezeu nu Se poate sălăşlui decât într-un templu. Aşa precum şarpele îşi păzeşte pururea capul […]

Pentru continuare, dati click pe banner: