La nivel global, creştinismul ortodox este cunoscut ca fiind foarte conservator cu privire la ceea ce adesea este numită „moralitate creştină tradiţională”. În Europa, de exemplu, elementele mai progresiste şi mai liberale ale societăţii nu cruţă niciun efort în atacarea Bisericii, privita ca un bastion de represiune tradiţionalistă, mai ales în ce priveşte homosexualitatea.
Ca o ironie, cu toate acestea, în Statele Unite, se pare că imaginea Bisericii Ortodoxe este în creştere, ca fiind mai liberală faţă de păcatele sexuale decât, de exemplu, denominaţiunile evanghelice. Destul de puţini oameni, judecând după discuţiile de pe internet, au impresia că Ortodoxia este similară cu Biserica episcopală în privinţa problemelor de morală.
O parte din această confuzie provine din cartea „Uniunile de acelaşi sex în Europa premodernistă”, de John Boswell. Această carte, publicată în 1994, susţinea că anumite ritualuri medievale grec-ortodoxe au fost adevărate binecuvântări ecleziastice ale uniunilor homosexuale. Boswell a menţionat în mod special ritualul grecesc ortodox cunoscut sub numele de adelphopoiesis sau „facere de frate”, ca un astfel de exemplu.
De la publicarea cărţii, sursele ortodoxe au încercat să desfiinţeze minciunile lui Boswell. (Vom lamuri pe siteul nostru – Lacasuri Ortodoxe -, in curand, si aceasta problema) Chiar şi aşa, o simplă navigare pe Google, in SUA, va găsi revendicările lui Boswell, repetate pe larg pe site-urile asociate problemelor homosexualilor. Ficţiunea creată de Boswell este utilă pentru homosexualii activi sexual, atât din sfera Bisericii Ortodoxe, cât şi din afară. Chiar şi cei care nu ştiu prea multe despre Biserica Ortodoxă, înţeleg minunata sa vechime şi autoritate. Prin scoaterea în faţă a revendicării cum că în credinţa veche creştină s-au celebrat uniunile homosexuale, activiştii doresc să anuleze orice curent de opoziţie la planurile lor, pentru a forţa bisericile să recunoască întru totul modul lor de viaţă.
În vreme ce această carte a fost utilă activiştilor homosexuali, reputaţia Sfintei Biserici Ortodoxe avea de suferit. Este o carte obscură scrisă într-un mod teatral, academic, şi uşor de descoperit, aşa că, principalul curent american a rămas în mare parte uimit de concluziile sale eronate. De departe o îngrijorare mai mare o prezinta însă clica bloggerilor Bisericii Ortodoxe, centrată în jurul a The Huffington Post.
Apar în discuţie trei persoane, dar încep cu Michael Huffington. Michael Huffington este fiul lui Roy Michael Huffington, fondatorul unei companii de petrol şi gaze naturale. După terminarea şcolii, între anii 1976 şi 1990, el a fost vicepreşedintele companiei HUFFCO, o afacere de familie din domeniul energetic. Este însă nevoie să precizez că este deosebit de bogat.
Huffington a întâlnit-o pe Arianna Stassinopoulos în 1985 la o petrecere dată de Ann Getty în San Francico. Născută în Grecia, Arianna şi-a făcut un renume în SUA ca fiind de stânga. Ea a fost personal în legătură cu Guvernatorul de stânga din California, Jerry Brown. Michael şi Arianna s-au căsătorit în 1986.
Huffington însuşi a avut un interes propriu în politică. În 1968, pentru o vară, a fost intern al congresmanului George H.W. Bush, în Washington, D.C. În 1986, preşedintele Ronald Reagan l-a numit pe Huffington, Asistent Adjunct al Secretarului pe Politici de Negociere din Ministerul Apărării, cu responsabilitatea negocierilor controlului armelor convenţionale.
În 1992, Huffington a fost ales în Camera Reprezentanţilor pentru Districtul 22 din California (Santa Barbara şi San Luis Obispo). După un mandat în cameră, Huffington a folosit 28 de milioane de dolari din banii proprii pentru un loc în Senatul SUA. În acea vreme, campania lui Huffington a fost cea mai costisitoare dintre alegerile ne-prezidenţiale din istoria Americii. Huffington a pierdut în alegerile generale cu 1,9% în faţa lui Dianne Feinstein.
Huffington a divorţat în 1997, dar, până la acea dată, aderase la Biserica Ortodoxă. În 1998, el a ieşit în public ca bisexual. Într-un articol pe blogul ex-soţiei sale, The Huffington Post, el a vorbit atât despre orientarea sa sexuală, cât şi despre ortodoxia sa:
În timpul mariajului meu, am devenit creştin ortodox, după ce fusesem episcopalian, de peste un deceniu. Prin intermediul credinţei ortodoxe am ajuns să realizez pentru prima dată în viaţa mea că Dumnezeu m-a creat în imaginea Sa, şi că imaginea Sa cuprindea şi persoane bisexuale şi gay. La doi ani după ce am devenit ortodox, şi la un an după divorţul meu, am hotărât să apar în public ca bisexual. Această declaraţie a fost exagerată de presă pentru că, recent, am fost în centrul atenţiei naţionale ca şi candidat republican în cursa pentru Senatul SUA, reprezentând California. Dar, am făcut-o numai prin propria mea voinţă, şi am făcut-o cu bucurie pentru că ştiam că Dumnezeu m-a iubit pentru cine am fost, şi vroia de la mine să trăiesc o viaţă deschisă, în adevăr”.
Trebuie inteles clar. Michael Huffington nu era nicidecum un om chinuit de atracţia faţă de acelaşi sex, care sa lupte, sub Harul lui Dumnezeu, să trăiască o viaţă curată. Mai degrabă, Michael Huffington a decis că este perfect acceptabil să rămână un membru al Bisericii Sfinte şi Apostolice în vreme ce are relaţii sexuale nu numai cu femei, dar şi cu bărbaţi. Huffington susţinea acolo că sunt destul de mulţi alţi creştini ortodocşi care sunt de acord cu el în această problemă. În acelaşi articol, Huffington descrie modul în care parohia sa a luat la cunoştinţă vestea despre bisexualitatea lui:
Experienţa mea, cu propria biserică, a fost plăcută. Articolul despre dezvăluirea mea fusese tipărit pe prima pagină a editiei de metrou din Sunday Times – Los Angeles. Când am mers la biserică, în ziua aceea, eram pe deplin conştient că cei mai mulţi dintre prietenii mei din parohie şi, chiar si preoţii, citiseră acea poveste. Spre uimirea mea, nicio persoană nu a spus nimic negativ către mine sau către preoţii noştri. În schimb, chiar am fost bătut pe spate, de către bărbaţi normali, şi mi s-a spus, cât de curajos am fost. M-au felicitat, pentru că am fost destul de curajos incat sa spun adevărul. Acesta a fost cea mai bună dovadă de creştinism. Hristos a fost, într-adevăr, între noi, în acea zi”.
Urmându-şi propria revelaţie, de la Dumnezeu, despre bisexualitate, Huffington a decis să-şi dedice averea sa considerabilă producerii de filme, pentru a-i convinge şi pe alţii că stilul de viaţă homosexual, nepocăit, este perfect acceptabil pentru Dumnezeu. Cel mai recent şi mai cunoscut dintre aceste filme este un documentar numit „For the Bible Tells Me So “, care a fost lansat în 2007.
Aici este rezumatul filmului:
S-au întâlnit cinci familii creştine, fiecare cu un copil gay sau o lesbiană. Părinţii vorbesc despre mariajele lor şi mersul la biserică, copilăria fiilor lor şi ieşirile acestora, reacţiile lor şi schimbările de-a lungul vremii. Poveştile spuse de aceşti nouă părinţi şi cei patru copii majori alternează cu discursuri ale mai-marilor – teologi protestanţi şi evrei – şi cu clipuri ale predicatorilor şi cărturarilor fundamentalişti şi spoturi noi, cu oameni în stradă. Ei discută Scriptura şi despre studiile biblice. O teză a filmului este analiza a cât de mult reprezintă homofobia o neînţelegere a Scripturii, un refuz al ştiinţei şi o îmbrăţişare a unei psihologii inselatoare. Familiile fac apel la dragoste.”
Acest documentar este foarte cunoscut. Presa „gay” l-a aparat, şi la fel a făcut şi mass-media respectivă. Interesant, în timp ce filmul lui Huffington ataca în mod vicios Dreptul religios, fata de Ortodoxie era tăcere. Acest lucru lăsa impresia că Ortodoxia nu este de aceeaşi părere cu evangheliştii în ceea ce priveşte homosexualitatea.
Când nu finanţează filme sau blogguri, Huffington este ocupat cu folosirea carnetului său de cecuri pentru a-şi urma în mod direct, altele dintre ideile sale. În 2007, Huffington a dat 5 milioane de dolari Universităţii Loyola Marymount pentru a înfiinţa Institutul Ecumenic Huffington, în scopul promovării dialogului şi înţelegerii între catolici şi ortodocşi.
Aşa cum a spus in noul său institut, „Sunt foarte pasionat de acest proiect, deoarece visul meu este ca într-o zi să văd membrii Bisericilor Ortodoxe şi Catolice capabili să primească împărtăşania, fiecare, din biserica celuilalt”.
Loyola Marymount este o instituţie iezuită cu circa 5.000 de studenţi şi 3.000 de absolvenţi. Institutul, care poartă numele lui Huffington, a fost ocupat sponsorizând dialoguri ecumenice şi alte întâlniri între teologii catolici şi ortodocşi, între liderii religioşi şi membrii bisericii. În ianuarie 2009, acesta a facilitat atribuirea unui doctorat onorific, în litere, Arhiepiscopului Demetrios al Americii.
Michael Huffington a fost alături de arhiepiscop la ceremonia de decernare a premiului, şi numele său a fost pomenit proeminent în comunicatele oficiale de presă. Comunicatul de presă, despre eveniment, poate fi citit chiar si pe website-ul Arhiepiscopiei Greciei, aici.
Se pare că Huffington face oarece eforturi să reamintească lumii că el este grec ortodox. Religia sa este aproape mereu menţionată în articolele despre el, chiar şi în cazul în care se concentrează pe subiecte seculare, cum ar fi propaganda sa politică.
Este greu de crezut că aceasta este o coincidenţă. Repetarea constantă a afilierii religioase a lui Huffington şi accentuarea apartenenţei sale, pare a fi concepută pentru a favoriza impresia că Biserica Ortodoxă îl acceptă, cu modul său de viaţă ca homosexual, precum şi cu opiniile sale teologice. Până în prezent, în Arhiepiscopia Ortodoxă din Statele Unite, pare a fi consolidată această impresie, din cauza tăcerii.
În plus, in urma divorţului, o parte din averea lui Huffington a mers la fosta sa soţie, Arianna. Ea a folosit-o pentru a fonda The Hufington Post, un blog-site de stânga, unde a fost citat articolul lui Huffington prezentat anterior. Arianna însăşi este considerată a fi un intelectual, de valoare mediocră, ca atare punctele sale de vedere în privinţa politicii şi a religiei sunt neluate în seamă de către majoritatea oamenilor. Dar, de la sfârşitul lui 2006, ea a reusit o mare lovitură, atunci când Frank Schaefer a început să scrie pe blog pentru ea.
Creştinii ortodocşi îl ştiu pe Frank Schaeffer ca fiind un evanghelist conservator, a cărui carte, „Dansând singur”, a fost bine vândută şi extrem de influentă în convertirea mai multor persoane (inclusiv a sa, ca scriitor) la Ortodoxie.
Lumea îl ştie pe Frank Schaeffer ca fiu al lui Francis Schaeffer, un proeminent teolog protestant şi lider religios.
Schaeffer şi-a început cariera sa de blogger la The Huffington Post, de cele mai multe ori denunţând politica externă a administraţiei Bush. Existau destui conservatori şi liberali care simţeau în acelaşi mod, ca atare acest lucru nu a fost cu adevărat excepţional. Dispreţul faţă de realizările Bush şi mânia sa faţă de conservatorii religioşi în general, în cele din urmă, au dus, probabil, la aprobarea lui Obama. Acesta a fost un pas pe care majoritatea teologilor ortodocşi conservatori nu şi-au permis să-l facă. In vremea în care Schaeffer a scris pe blog pentru The Huffington Post, au apărut mai mulţi beligeranţi privind moralitatea creştină. El, însă, introduce preferenţial postări de genul: „Eu sunt pro-Obama, pro-drepturi ale homosexualilor”.
Ca şi Huffington, Schaeffer reaminteşte în mod constant citirilor blogului său că este grec ortodox. Dacă citeşti blogul, vei observa rapid că, atunci când aminteste grupuri religioase, pentru abuzuri ale tradiţionalismelor lor, îi omite pe ortodocşi. Pe acelaşi blog, Schaeffer a scris următoarele :
La ceva timp după ce am parasit acea subcultură evanghelică, m-am convertit la Biserica Ortodoxă Greacă (în 1990) şi aşa am ajuns să primesc şi câteva emailuri despre „cum îl poţi susţine pe Obama, care sprijină avortul”, de la unii membrii din aripa cea mai de dreapta şi mai politizată din comunitatea ortodoxă (majoritatea sunt convertiţi, care au adus politicile lor vechi, de dreapta, evanghelice şi/sau romano-catolice în noua lor biserică)”.
Unii convertiţi la Ortodoxie aduc, de fapt, atitudini, idei şi teologii în Biserica Ortodoxă care nu sunt adecvate acesteia. Cu toate acestea, morala sexuală din Ortodoxie nu se deosebeşte de cea din Biserica Romano-catolică.
Schaeffer ştie asta, dar pare a avea o atitudine intenţionata, la acest capitol, sustinand că “adevărata Ortodoxie” este oarecum mai tolerantă faţă de păcatul sexual decât alte comunităţi tradiţionale.
Michael Huffington şi Frank Shaeffer, uniţi prin blog site-ul Ariannei Huffington, realizeaza o coalitie pentru a submina marturisirea credinţei ortodoxe în această ţară. Impresiile greşite pe care le promovează prin eforturile lor, asupra americanilor simpli, trebuie corectate.
Acestea trebuie corectate de dragul bărbaţilor şi al femeilor care se chinuie sub povara atracţiei către acelaşi sex, şi care se pot simţi aprobati în păcatul lor. Trebuie să fie corectate de dragul a multor milioane care caută adevărata cale a lui Hristos, dar care îşi pot întoarce spatele dacă cred că Biserica Ortodoxă este doar biserică epsicopală cu mai multe ritualuri. Şi trebuie să fie corectate pentru simplul fapt că este o nedreptate adusă Evangheliei. Adevărata învăţătură a Bisericii Ortodoxe în ceea ce priveşte sexualitatea umană este rezumată în pasajul următor din Ghiduri Pastorale: Poziţiile Bisericii cu privire la sfinţenia vieţii umane” de Pr.Dr.Stanlez S. Harakas:
Biserica Ortodoxă recunoaşte căsătoria ca singur context moral şi spiritual pentru relaţiile sexuale. Astfel, toate celelalte forme de activitate sexuală, cum ar fi concubinajul, adulterul, homosexualitatea, lesbianismul, pornografia, toate formele de prostituţie, şi alte forme asemănătoare de comportament sunt păcate care sunt nepotrivite pentru un creştin ortodox. Căsătoria este singura unire realizată şi recunoscută în Biserica Ortodoxă ca având loc între un bărbat şi o femeie. Căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt o contradicţie în termeni. Biserica Ortodoxă nu permite căsătoriile între persoane de acelaşi sex”.
Membrii individuali ai Bisericii Ortodoxe Greceşti, ca Michael Huffington sau Frank Schaeffer, pot să simtă altfel. Acest lucru este regretabil, dar irelevant. Învăţătura Bisericii Ortodoxe Creştine este clară, explicită, şi veşnică; este aceeaşi şi astăzi ca şi în ziua Cincizecimii, şi va fi la fel întotdeauna.
De asemenea, nu există nicio diferenţă între învăţătura grec-ortodoxă pe acest subiect, intre diferitele jurisdicţii ortodoxe din SUA. Într-o Declaraţie cu privire la criza morală a naţiunii noastre, toţi episcopii ortodocşi din SUA şi-au exprimat poziţiile lor foarte clar:
Biserica Ortodoxă nu poate şi nu va binecuvânta uniunile de acelaşi sex. În vreme ce căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este o instituţie sacră, instituită de Dumnezeu, uniunile homosexuale nu sunt. Ca adulter şi concubinaj, actele homosexuale sunt condamnate de Scriptură (Romani 1:24-27; 1 Corinteni 6:10; 1 Timotei 1:10). Acestea fiind zise, oricum, noi trebuie să subliniem că persoanele cu orientare homosexuală sunt tratate cu aceeaşi milă şi dragoste care este acordată de către Domnul nostru Iisus Hristos întregii umanităţi. Toate persoanele sunt chemate de către Dumnezeu să crească spiritual şi moral spre sfinţenie”.
Această declaraţie a fost publicată în 2003. Mai recent, Episcopii ortodocşi din California (unde trăieşte Michael Huffington) au publicat o declaraţie în sprijinul Propunerii 8 care intenţiona eliminarea mariajului de acelaşi sex.
Aici este o parte din acea declaraţie:
Prin urmare, noi, episcopii ortodocşi din California, ca cei ce raspundem de cetăţenii din California, facem apel la credincioşi pentru a revoca această hotărâre a Curţii Supreme din California, în favoarea Propunerii 8 din noiembrie viitor. Această propunere este o măsură necesară pentru a restaura adevărata definiţie a căsătoriei în ochii statului nostru, un stat care crede că însoţirea persoanelor de acelaşi sex constituie implicit „mariaj” – şi mai devreme sau mai târziu, explicit – refuză rolul Bisericii şi a tuturor credinţelor la care să adere valorile tradiţionale din viaţa publică. Vă rugăm să vă exercitaţi spiritul cetăţenesc şi să votaţi în noiembrie. Propunerea 8 este un imperativ”.
Mai presus de toate, un lucru trebuie să fie retinut bine în minte atunci când privim la învăţătura Bisericii Ortodoxe asupra naturii umane, a sexualităţii şi natura mariajului. Nu există nicio autoritate de control în cadrul Bisericii Ortodoxe care are abilitatea de a modifica învăţătura Bisericii privind aceste probleme. Revelaţia în Biserica Ortodoxă este considerată fixă şi finală – nu poate fi schimbată. Pur şi simplu nu poate fi valabilă o dezbatere în cadrul Ortodoxiei privitoare la ce înseamnă căsătorie sau natura umană a sexualităţii. Fie accepţi învăţătura Bisericii, fie o respingi. Aceasta este în contrast puternic cu alte organisme religioase, cum ar fi Episcopalienii, care se întrunesc des pentru a descifra ceea ce cred ei acum.
Acest fapt este exprimat clar în următorul fragment din cartea Părintelui Thomas Hopko, „Ortodoxia şi atracţia de acelaşi sex”:
Când intrăm în arena Bisericii şi a luptei împotriva păcatului, noi nu mai suntem etichetaţi cu păcatul nostru: păcat heterosexual, homosexual, sau orice alt păcat. Noi nu suntem definiţi de genul persoanei pentru care avem o dorinţă sexuală, ci de Hristos. Biserica este îngrijorată doar cu cine mergi întru Hristos, in practicarea virtuţilor, şi sa nu insisti în păcat”.
Noi nu trebuie să fim etichetaţi prin păcatul nostru. Noi putem şi trebuie să ne ridicam deasupra păcatului nostru, nu să ne scăldăm în el pretinzand că păcatul nostru este cumva o parte permanentă a caracterului nostru care ne defineşte dintotdeauna. Acesta este un mesaj puternic al speranţei că este adevăratul mesaj al Bisericii Ortodoxe. Acest mesaj a fost oarecum întunecat, dar este timpul să-l transmitem tare şi clar.
Teolog Marian-Florin Zavoeanu (administratia Lacasuri Ortodoxe) – dupa un articol semnat: Glen Chancy – CIO – CorFun Inc., o companie de servicii pe net cu baza în Orlando, Florida. Glen Chancy – Absolvent al Universităţii din Florida / Orthodox Biz, membru al Bisericii ortodoxe din 2000.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
