(SLIDE) Sarbatoare la Bisericuta cu Potecasi din Vioresti, Gorunesti – Slatioara 2011

„La Slatioara, în satul Vioreşti, pe o poieniţă aflată sus pe culmea unui deal, se înalţă „ca un potir”, bisericuţa cunoscută în istoria artei medievale româneşti prin „Friza potecaşilor”, informeaza pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, contributor Arhidiacon Ioan Liviu Gaman.

Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop – Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit astăzi, 22 octombrie, Sfânta Liturghie la Biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, din Parohia Goruneşti – Vioreşti, Protoieria Horezu, comuna Slătioara, judeţul Vâlcea.

În cadrul Sfintei Liturghii a fost hirotonit diacon, tânărul teolog Vasile Aurelian Munteanu, absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu, pe seama parohiei Bodeşti II, Protopopiatul Horezu, judeţul Vâlcea.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul le-a vorbit celor prezenţi despre viaţa şi martiriul Sfântului Mare Mucenic Mercurie şi despre bucuria de a fii creştin astăzi şi totodată dificultatea de a trăi după Legea lui Hristos în viţa cotidiană, într-o lume încărcată de probleme economice şi materiale, în care lăcomia materială, obsesia afirmării de sine şi patima de a stăpânii lumea se află la loc de cinste. Presfinţia Sa i-a îndemnat pe credincioşi să urmeze exemplul Mântuitorului Iisus Hristos care a biruit aceste trei ispite pe Muntele Carantaniei şi ne-a învăţat ce atitudine trebuie să avem faţă de aceste încercări.

Sărbătoarea a fost încununată de prezenţa în această parohie a moaştelor Sfântului Mare Mucenic Mercurie. La solicitarea Părintelui Alexandru Prună de la Parohia Goruneşti, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, au fost aduse şi lăsate în dar, de către Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, ca semn de preţuire şi binecuvântare credincioşilor acestei bisericuţe, un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic Mercurie, de la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea”. „O zi istorică aici la Vioreşti în Parohia Goruneşti, pentru că anul acesta se împlinesc 230 de ani de la ctitorirea bisericii cu hramul „Intrarea în Biserica a Maicii Domnului” o ctitorire unică şi monument istoric între bisericile vâlcene. Astăzi au fost aduse spre închinare şi lăsate în dar, un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic Mercurie, pentru a arăta legătura dintre sfinţii mucenici ai Bisericii noastre şi mărturisitorii credinţei ortodoxe în acest spaţiu vâlcean. Bisericuţa „Friza Potecaşilor” ne arată că potecaşii au apărat graniţele ţării noastre de atunci, dar mai mult au apărat credinţa ortodoxă şi libertatea poporului român. Astfel ei devin urmaşi ai Sfântului Mucenic Mercurie, înţelegând chemarea şi rostul lor de a apăra Biserica şi valorile nemului românesc”, a conchis Părintele Episcop.

Între personalităţile care au participat la acest eveniment amintim pe Acad. Dan Berindei, Acad. Dumitru Radu Popescu, Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Prof. univ. dr. Ion Gh. Roşca şi istoricul american Larry Watts, senatorul Emilian Frâncu, deputatul Aurel Vlădoiu, Sorin Romcescu – primarul comunei Slătioara, Pr Ion Marin, Protopop de Horezu şi Pr paroh Alexandru Prună, academicieni, oameni de cultură, profesori, istorici, preoţi şi numeroşi credincioşi din localitate.

Biserica ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Vioreşti este aşezată în depresiunea numită ,,La Râpi", în apropiere de râul Cerna, la un kilometru distanţă de centrul comunei Slătioara. A fost temeluită în anul 1782, din piatră şi cărămidă, la acea vreme fiind, după toate probabilităţile, un schit de maici, locul fiind cunoscut şi sub numele de Valea Călugara. Ctitorii sunt vătafii Ion Urşanu şi Ion Viorel. În afara bisericuţei din Vioreşti, vătaful Ioan Urşanu a zidit peste 40 de biserici, printre care şi biserica de la Urşani, celebră pentru fresca din pronaos, o capodoperă care înfăţişează lumea oierilor în prima reprezentare plastică a burgheziei române în formare.

Bisericuţa din Vioreşti, după descrierea scriitorului Dinu Săraru, „ridicată pe un podeu, o palmă de pământ, este străjuită la apus de făgeturile bătrâne ale Măguricei, iar la răsărit şi la miază-zi de apele Cernei Vâlcene şi de stâncile de nisip ale Măgurii Slătiorului. Legendele mai spun că pe aceste meleaguri au existat oameni giganţi şi că o femeie foarte mare a stat în acest loc, cu un picior pe Măgura şi cu celălalt pe Măguricea şi ar fi născut un prunc chiar pe locul unde se află micuţa bisericuţă. Oamenii mai spun că femeia aceea ar fi creat acea colină, unde se află satul Goruneşti, cu o singură poală de pământ”.

Lucrările de consolidare şi restaurare a întregii biserici au început în anul 2005 şi au constat în subzidire, electrificare subterană, încălzire electrică sub duşumea, ferestre din piatră, şarpantă, centuri la arcade, acoperişul din şindrilă, pardosea din cărămidă. Lucrările de restaurare a picturii interioare şi exterioare au început în 2006 şi au fost realizate de către Elena Murariu, pictor restaurator. Alături de biserică se află cimitirul satului şi au fost construite clopotniţa şi şopronul prăznicar.

Referitor la bisericuţa „Friza Potecarilor”, academicianul Răzvan Theodorescu, mărturiseşte :"Biserica Vioreşti este cunoscută prin pictura sa preţioasă în stil bizantin, tehnica „fresco”, dar ceea ce o deosebeşte în mod special de alte biserici din perioada respectivă, este modalitatea de a zugrăvii ctitorii, într-o manieră originală cu totul diferită de modul tradiţional. Plasaţi sus, sub streaşină, călare, îmbrăcaţi în haine de ţărani moşneni, cu căciuli înalte, în giubec de dimie albă şi cu cai în plin trap într-o atmosferă de optimism în atitudini degajate, pline de vitalitate, având în centrul ansamblului pe ctitorul principal Ion Urşanu".

Potecaşii erau slujbaşi la stat, ţărani angajaţi să păzească şi să apere graniţa Ţării Româneşti cu Austro-Ungaria, pe caii lor mici, pentru că timp de aproape o jumătate de secol, graniţa cu imperiul austro-ungar a trecut chiar prin Slătioara. Aceştia pe vremuri păzeau potecile pe unde era transportată sarea pentru ca transportatorii să nu fie atacaţi de lotri. Se ştie despre ei că erau oameni însemnaţi, moşneni cu privilegii purtând căciuli înalte, pe care nu şi le ridicau nici în faţa domnitorului.

– un articol de contributor: Arhidiacon Ioan Liviu Găman